duminică, 10 iunie 2018

Cîteva fraze memorabile


din Rezidenţi în casa visurilor de Radu Aldulescu (Hyperliteratura, 2018) pe care pînă una-alta îl consider un rafinat roman psihologic.

„O viaţă îmbîrligată peste care plana acea ispită şi distracţie meschină, străduindu-se să-i alunge lehamitea şi osteneala sufletului. Se agăţa de un detaliu pe care-l socotea esenţial: soarta i-o luase la vale imdeiat după ce se născuse fiindcă ei nu l-au botezat. De aici s-ar părea că i se trage, deşi a avut parte de un botez întârziat, la optsprezece ani. Atunci s-a învrednicit maică-sa, la cererea lui, să-i organizeze un botez creştin ortodox, care în ce-l priveşte n-a avut totuşi efectul celui primit la timpul său” (p. 127).
„Îl îndemna să se deschidă şi să se destindă. Grigore însă, taciturn şi introvertit de fel, se vădea de-acum de-a dreptul timorat, copleşit de dorinţa împlinită de a se boteza. Tot ce putea scoate din el era un surâs continuu, autist” (p. 129).

„Lăsă discursul femeii să se stingă de la sine, intervenind după o tăcere stânjenitoare, de un minut:
-          Ce face soţul? N-a mai trecut pe la mine” (p.133).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu