marți, 25 noiembrie 2014

Drepturi sufletești

la fel de inutile
ca plânsul public:
am zărit poștărița
care-i aducea pensia mamei
și nu întârzia niciodată:
te rog nu pleca
fiindcă am să îmbătrânesc
și-am să mă urâţesc
mai stai cu mine
măcar până duminică noaptea

să le pot zâmbi nuntaşilor
te rog nu pleca:
și pozam la un târg de carte
sau de joi



joi, 6 noiembrie 2014

Pe 13 Septembrie am scris în gând

mă tem 
că sufletul mi-a rămas prins
în aripile unei case
ce nu se mai poate ridica
de la pământ.

Peste câteva ore pe aleea din Vasile Alecsandri perpendiculară pe F9 paralelă cu F8 cu o casă-vagon cu arbori de casă scuturaţi peste gard:

Florile de măr. Inconfundabilele flori de măr
din curtea Gorilei.

Ar fi imoral să scriu poezie

dintre toţi bărbaţii
numai tata le-a iubit pe femeile cu mulţi copii
le ruga să-i ceară ajutorul
şi-i ducea la doctor ştergându-i la nas cu batiste brodate de mama
femeile în rochii de stambă erau sărmane şi grase
mama le-mpletea sarafane din buclé de la sârbi
dimineaţa la ora cinci cocea cozonacii în zale
apoi striga la copii să nu mai calce
pe furnicile şi melcii ieşiţi la plimbare
Mieunica şi Elu torceau între omoplaţii ei
Zozo, Negruţa şi Lessie dădeau din codiţă pe lângă aragaz
tata meşterea autobuze şi camioane din plexiglass
din arnici colorat croşeta păpuşi Anca
din monede cu chipuri regale Cătă le cumpăra cercei şi brăţări
eu fac naveta săptămânal şi-mi ţin degetele în urechi
la cinci dimineaţa n-aş da like nici unei nocturne
ar fi imoral să scriu poezie.