duminică, 30 decembrie 2012

De sărbători

Florin, Eugen şi Serghei în decembrie 1985 la noi, la Craiova, de Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti

De revelionul 1994-1995 împreună cu Florin, la Liteni

Eu, mama şi tata în 1962 într-o fotografie zgâriată şi pătată de vemuri, pe malul unei ape despre care nici măcar mama nu-şi mai aminteşte

Pe undeva prin anii '70, tata înconjurat de tineri, cum a rămas şi el pentru totdeauna

De ce fac eu asta acum şi nu am răbdare până pe 1 ianuarie 2013, când e Sfântul Vasile pe care tata îl sărbătorea cu veselie mare de fiecare dată, pregătind singur aproape toate bunătăţile şi cântându-şi prin bucătărie "Va-sea, Va-sea/ Vasea comunicantul!"?
Iaca fiindcă am avut un vis în care un fel de gagan voia să mă prindă şi eu fugeam de el şi strigam "Taaa-tiii-taa-tiii" şi-a ieşit el şi i-a spus..."du-te!du-te!şi s-a dus".

Şi un bonus de LA MULŢI ANI!

http://www.youtube.com/watch?v=_MnDVbfT158

marți, 18 decembrie 2012

Nani


când plouă te visez toată noaptea în garsoniera de la ultimul etaj comunicând direct cu demisolul
o fată cu părul împletit în multe codiţe negre deschide lacătele grilajului
şi apoi uşa detaliu cu detaliu o canapea de pluş incert şi covorul albastru cu auriu
spaţiul cosmic al monitorului pe care aleargă stele pitice
înspre pătuţul lor dormitor, birou, bucătărie şi baie



sâmbătă, 8 decembrie 2012

vineri, 7 decembrie 2012

Cercetând


e de mirare ce mă mai interesau politica :)
şi filosofia ei prin 2008 ca şi acum
în acelaşi tren care curbează polii cuvintelor
târând după mine o inimă grea
m-am plictisit de moarte
de citit şi de scris
încă n-au urcat surdomuţeii mei
mi-aş tăia unghiile
şi mi-aş pili creierii.

marți, 4 decembrie 2012

Când deodată, tu...


Mi-am dat seama că nu mă mai pot iluziona încă din ziua aceea când am adus de la Kaufland un cozonac plin de stafide, cacao şi nucă şi l-am aşezat, bine crescut, în faţa fotografiei tale.
Nici cultivând frezia galbenă şi muzica portugheză nu sunt solidară cu sufletul tău, nici aranjându-ţi în neştire hainele ce străluminează şi astăzi un  geamantan de campanie, nici alergând de la un congres despre transcenderea corpului la o searată poetică între vii şi adormiţi nu îţi împărtăşesc condiţia.
Poate nici nu a sosit timpul, poate nici nu trebuie să scot la suprafaţă echilibrul dintre durerea ţesuturilor şi durerea sufletului care ştie că se desparte de carnea aceasta, dintre durerea inimii care se zbate gata să zboare şi a inimii care ştie despre toată durerea.
Plânsul violent al unui copil în ziua vaccinării la circa de cartier recapitulează întreaga noastră existenţă, unitatea noastră părintească. Dar durerea mea despre durerea ta nu te poate lua în braţe şi mângâia aşa cum nici tu nu mă mai poţi legăna ca să-mi treacă.
Doar în timpul Sfintei Jertfe cred uneori că îţi simt trupul care se frânge şi îţi aud sângele cum se varsă din toate venele şi arterele în vasul strâmt al trupului tău şi atunci cunosc disperarea de-a mă încuraja ca şi cum mie însămi altcineva eu mi-aş fi.

duminică, 2 decembrie 2012

Economia darului



adevărul unui vis
mai precis realitatea din el
nu se pot povesti
bucăţică cu bucăţică
prudenţa aceea confuză şi vinovată
când îţi ies în cale pe gresia albă
când te-apleci asupra mea
cu sprâncenele tale înaripate pe fruntea înaltă
cu paloarea aceea catifelată
şi parfumul de tabac, bitter suedez şi lavandă
cu zâmbetul de cireaşă amară al buzelor tale
când mi se face frică
nu de bocancii tăi de munte
pe care-i văd şi-i aud pe hol
ci pentru că ştiu
că n-am cum să-i văd şi să-i aud.

vineri, 30 noiembrie 2012

Cum te rogi pentru când ai ajuns


„Când te rogi, e persoană. Şi când citeşti, este duh. Dacă citeşti în gând. Dacă citeşti cu glas tare din Evanghelie, e tot persoană că e ca şi cum i-ai citi unui om”.
Şi ochii ei negri şi rotunzi ca două boabe mari de piper căutau vioi şi luminoşi ochii femeii alături de care aştepta cuminte să-i vină rândul la miruit şi deodată văzându-mă că-i examinez cu nătângă indiscreţie întreaga înfăţişare albită, ascetică, aproape incredibilă într-un spaţiu real, a început să mi se adreseze cu o seninătate de Petre Ţuţea, amuzată de chiar halterele pe care tocmai în clipa aceea gândul ei le ridica: „Şi când îţi faci rugăciunea de dimineaţă, să începi şi rugăciunea de seară, că nu ştii dacă o mai apuci. La fel, când faci rugăciunea de seară, începe-o şi pe-aia de dimineaţă, că nu ştii dacă te mai scoli”. „Dar cine v-a spus toate astea?”. „Bunica mea”. „Era din Craiova?”. „Nu, era dintr-un sat din Gorj. Acolo dacă se-ntâmplă să treci pe la poarta cuiva la ora prânzului, te cheamă la masă, indiferent că te cunoaşte sau eşti străin. Aşa, ca să te servească cu ceva. Cică să dai mai mult decât primeşti”...”Vorbiţi ca un fel de apostol acum, de Sfântul Andrei...”. ”Şi să ştii că Adam şi Eva nu au mâncat dintr-un măr. Poate era portocală. Sau smochină. Că smochinul e mai scund şi aveau cum să ajungă la el acolo, în Rai”.
Oare m-a văzut pe mine mai probabil pitică într-o infinit mai posibilă grădină? Nu pot să-nţeleg...

luni, 26 noiembrie 2012

Din Piaţa cerului

"o sfidare a cărnii" (p.21)

un Jurnal de bucătărie (subtitlu)

"ceva îmi spune că lumea se primeneşte ciclic cu aceeaşi oameni" (p.22)

şi ceva memorabil în fiecare pagină

din

Nora Iuga, Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie, Casa de Editură Max Blecher, 2012

marți, 20 noiembrie 2012

joi, 15 noiembrie 2012

Dependenţă



http://www.youtube.com/watch?v=byb1trag-as

14 noiembrie 2012




Ceea ce mintea mea refuză încă să înţeleagă este cum pot să înverzească şi să se ofilească la fel ca acum 30-20 de ani frunzele pomilor din jurul Facultăţii de Drept şi Filozofie –  crude, intense, aprinse, coapte, aurii, vişinii, de culoarea cojii de nucă şi a moaştelor tuturor sfinţilor – când tu nu le mai poţi vedea împreună cu mine.

Şi uite cântecelul pe care inima mea îl cânta şi îl trimitea mai departe încă din calasa a X-a.

http://www.youtube.com/watch?v=rp3Xy2q6TBI

marți, 13 noiembrie 2012

Autoportret de lucru

http://ro.wikipedia.org/wiki/Crucea_de_Lorena
http://www.putna.ro/Cruci-s3-ss5-c1.php

without, without

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bonet%C4%83_frigian%C4%83

"(...)când lumea adoarme" (Nichita Stănescu)


vineri, 9 noiembrie 2012

Fruntea de gânduri

Iubirea înseamnă aplecare, şi nu aspiraţie.
Restul e atracţie şi corespondenţă impură.

marți, 30 octombrie 2012

La zi




ÎNCHEIETURI

nu deranjez pe nimeni dar
îmi pare ciudat privitul ăsta de-a valma:
somnul meu are doar un început
şi oboseala legănându-te
ca o insulă pe o mare uscată
se ridică pe vârfuri
şi pe călcâiele-ndrăgostite
mişcarea ei iubindu-mă
ca şi cum aş muri de la-nceput.

luni, 29 octombrie 2012

Puţină artă culinară

La trei zile după ce l-am preparat într-un vas de lut bine mutat dintr-un loc de odihnă în altul, ghiveciul meu de minicrizanteme asortate încă mai poate fi mâncat din priviri.





La fel, salata aceasta care-a împlinit astăzi două săptămâni şi trei zile iar eu mutând-o într-un alt vas i-am scurtat şi codiţele.



sâmbătă, 27 octombrie 2012

SINAXAR


În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.
Acesta fiind tânăr şi foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; şi alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, a căzut la picioarele lui şi a zis: „Robul lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie: roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos”. Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”. Deci mergand la locul de luptă, privindu-l Maximian, a zis: „Dumnezeului lui Dimitrie ajută-mi” şi apucându-se cu acel grozav ucigaş Lie, şi lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, l-a omorât. Iar împăratul s-a tulburat la suflet şi îndată a poruncit de a omorât pe Sfântul Dimitrie cu suliţele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; şi pe Sfântul Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.
Tot în această zi, Sfintele Muceniţe Capitolina şi Erotiiada.
Tot în această zi, cel dintre sfinţi Părintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, soţia Pilat.

Tot în această zi, se prăznuieşte în România, Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.
Acest cuvios Părinte a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecatoare, a ieşit din satul acela şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabi şi s-a făcut călugăr la o mânăstire ce era înăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea! încât şi de harul facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşsirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu..........................................................................................................................................
Iar în anii 1769 şi 1774 fiind război între împărăţia Rusiei şi între Poarta Otomană şi cuprinzând muscalii amândoua ţările acestea şi trecând generalul Petru Salticov Dunărea, şi dând război Rusciucului, a călcat şi satul Basarabi, unde se aflau moaştele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creştin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lângă general, a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiasca ţării ca răsplata pentru prăzile şi jafurile care au pătimit din pricina războiului şi să o mângâie cu acest dar al sfintelor moaşte; şi plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primindu-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi pătimirea sfântului; că nu numai războiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşătoare a contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către sfântul pentru ale cărui rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.




vineri, 26 octombrie 2012

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfîntului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni.

DINTRU ALE LUI METAFRAST

...................................................................................................................................................................
Şi pe episcopul afrorilor (pe care îi socotesc elinii mutaţi din Fenicia), care fiind robit de către barbari l-a izbăvit, arătându-i-se sfântul şi şi slobozindu-l din legăturile ce avea împrejur, l-a îndreptat până la Tesalonic. Iar dacă s-a dus episcopul în Africa, a zidit o biserică Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se încă să-i facă şi un chivot şi un amvon, iar sfântul neîntârziind, ci arătându-se episcopului în vis, i-a zis: "Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore câte îţi trebuie, şi din acelea să iei pentru acea trebuinţă"; deci vorbind episcopul cu corăbierul şi neizbutind, i s-a arătat iarăşi sfântul şi i-a zis : "Că la vârful corăbiei zăceau marmorele", spunându-le tot anume cum şi în ce formă erau şi cum că le cumpărase pe numele fratelui său şi împreună-mucenicului Victor, şi cum că acela i le-a dăruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a împlinit trebuinţa şi să spună aievea corăbierului în acest chip, că aşa îl va pleca şi le va lua, precum a şi fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea şi moartea ce era, înconjurând pe la limanuri şi arătându-se corăbierilor, le-a poruncit să pornească cu corăbiile cu bucate acolo degrab, arătându-se atunci şi aievea, de-l vedeau corăbierii cu ochii şi mergea sfântul departe înaintea corăbiilor, umblând pe mare.
..................................................................................................................................................................

duminică, 21 octombrie 2012

Scrisoare pentru cine vrea să audă


Poate că viaţa trăită împreună
ne-a pregătit şi pentru moarte
viaţa noastră aproape cumplită
din ultimii ani
cuvintele tale frământate direct din pământul nou
al Apocalipsei
dospeau pentru marţi, 2 august 2011
şi nu înţeleg dacă nu e încă război
cum ajunge străin
cine vrea înflorirea
Ştii, ”words don’t come easy”
ca să-ţi spun că am văzut şi eu
cum se rotea rândunelul
pe 4 august prin faţa Sfântului Ştefan
cum ne mângâia el de vii şi adormiţi
noi nu am mai apucat să devenim
tineri căsătoriţi răsfăţaţi de părinţi
dar prietenii noştri ne-au spus
cele mai frumoase poveşti
noi ne petreceam unul pe altul
până la capătul nopţilor
şi apoi alergam la fereastră
printre autobuze, arbori, antene sau blocuri
să ne facem bezele
într-un târziu ne-am făcut singuri şi nunta
să respirăm împreună
aerul învierii
dar eu tot nu-nţeleg cum au ajuns
munţii tăi frumoşi, văile tale vrăjite
un Bărăgan Jilav
dar eu vă rog frumos cât îmi mai suportaţi
plânsurile
faceţi tot posibilul
să-l înviaţi pe Florin
de ziua nunţii şi a morţii noastre.




vineri, 19 octombrie 2012

Petru Vodă în septembrie









Îţi mulţumesc, Găbiţa, pentru episoadele pe care le-ai intitulat tu atît de frumos "Poze de fetiţe în munţi" şi "Fetiţele la mănăstire".