marți, 11 iunie 2019

Când corpul își ia dintr-o caisă doza necesară de zahăr și o conduce spre creier:

Ești un adevărat chiriaș grăbit atunci când te poți îndrăgosti de un loc fără să îl dorești.
Graba chiriașului de tine este o formă de discreție, nu o nestatornicie :)

sâmbătă, 25 mai 2019

Spre ziuă m-am mutat cu totul în vis.

A sunat și alarma în el
am amânat-o și
m-am întors grăbită
fiindcă mă așteptai.
Acum scriu aici
în timp ce ne îmbrățișăm
și nici nu-mi pasă
dacă mă mai trezesc.
* updating 7:47
M-am trezit.
Am văzut că visul de-acum nu are nici-o legătură
cu ceea ce mi se propunea să distribui.
Dar e o bună descriere
pentru ce se poate întâmpla cu 40 de ani în urmă.
Aici e un birou notarial de traduceri?
Săru'mâna, da
m-ai invitat înăuntru ca și cum m-ai fi așteptat.
Decorul era neschimbat de acum 40 de ani.
După ce am vorbit ca doi vechi prieteni
și-n același timp ca doi proaspăt necunoscuți
te-am întrebat dacă mă mai ții minte.
Am făcut duș
m-am întors în dormitor
deja veniseră instalatorii din Drumul Taberei
în sufrageria de-acolo.
Și eram încă aici
pe Dezrobirii-Al.I.Cuza
și îmi strigai de dincolo
să mă grăbesc.

Un "extremism de centru":

În autobuz sînt de stînga. Într-o sală de spectacol sînt de dreapta :)

un fel de dor,

un fel de iubire, un fel de regret, un fel de nostalgie, un fel de absurd, un fel de-a scăpa printre degete ceea ce deja ai pierdut, de-a te apropia stând la distanță, de- a cuprinde pierzând, și totuși altceva decât toate acestea, mai mult decât toate acestea, ne apropiam pentru a vedea cât suntem de departe unul de altul

Un titlu fericit: Virgil Nemoianu, Calmul valorilor, Editura Dacia, Cluj, 1971.


Nu am cartea la îndemână în acest moment, dar pot spune că în cuprinsul ei se află articole despre poezia română și despre poezia engleză sau americană, despre autori români și străini, despre probleme de filosofia culturii. Cu bibliografia occidentală „la zi” în acel moment.
Nu fiindcă nu aș avea astăzi și mâine alte griji și probleme personale mi-a venit în minte titlul acesta împreună cu gândul că ar fi bine ca principala tendință europeană să fie spre un timp al calmului valorilor. Dar mă gândesc că de acest ritm al timpului depind într-o măsură considerabilă și liniștea și echilibrul nostru, al fiecăruia.
Fiindcă în acest moment lumea este mult prea agitată după gustul meu.
Iar cultura consumului (de la cele necesare până la un anumit punct, la cele interzise – acestea din urmă generând și cultura derizoriului, a răului și a morții) a atins paroxismul.
Nu zic că ar fi nevoie de austeritate pentru a ne „resemna” cu consumul și cultivarea valorilor culturale. Zic numai că e prea mult zgomot de fond.
Dar până și mașinile au nevoie de liniște pentru a funcționa cum trebuie.

e avarie pe coloană

la instalația de apă din baie
și mi se pare atât de caraghios
să vorbesc despre libertate

Să ai măcar atâta credință

cât să speli geamurile știind că peste două săptămâni echipa de reabiliatre termică și "restaurare" a blocului le va sparge cu târnăcoapele, pentru a le înlocui cu termopane-termopane.