sâmbătă, 27 mai 2017

Vremea Florenei (Fragmenţel)

Dar ce altceva să fac decât să uit acea secvenţă în care fără să ştiu nimic despre ce a fost înaintea mea şi nici din ceea ce va fi după aceea m-am trezit în camera goală? Poate trebuia să nu te mai văd pe tine pentru a vedea cu adevărat? Poate trebuia să nu te mai ascult, să nu te mai citesc, ca să aud şi să înţeleg acele cuvinte pline de sens pe care le ignoram fără să vreau asta neapărat? Cine ar putea înţelege pelerinajul dintre două blocuri?
Trecusem prin parc şi nimic nu mai ştiam despre străzi, doar atât: te-ai purtat cu mine ca un dac liber în contact cu civilizaţia romană, pot să ţin minte cât te-a enervat gluma asta. Dar nu pentru că ai fi fost vreun justiţiar al istoriei trecute, dimpotrivă, erai un râvnitor exemplar la experimentele oricărei alchimii care te-ar fi proiectat cât mai departe de sinele tău abrupt, chiar dacă şi profund.

Visam că  va suna telefonul şi-mi aminteam cât de trecătoare sunt toate pe lumea asta: peste ani vei găsi în această cameră goală o fetiţă dansând îmbrăcată în rochiile mele; încă nu îi vin bine, dar peste sute de ani acest amănunt va fi chiar inutil.

joi, 25 mai 2017

Scrisorile Ursulei (fragmenţel)

„Şi fiindcă mirosea năucitor a frunze abia ivite şi anotimpul îşi vestise plîngerile, vîrstnicul meu domn, am pornit înapoi spre casă, învăluită în crepuscularul vînt albastru. Se înstăpînise un zgomot neliniştitor, gravul meu domn, căci ploaia aceea fierbinte săturîndu-se de curgerea ei aproape tăcută, începuse să rîdă de pe acoperişuri. Pe străzi nu mai era nimeni, şi plutea un miros răcoros, emoţionant de singurătate”.

miercuri, 24 mai 2017

Vremea Florenei (fragmenţel)

Mihăiţă continua să mă caute. Intra la noi în bloc, urca la etajul doi, suna la apartamentul 9. De obicei îi deschidea tata. − Săru’mîna, Florena e-acasă ? − Nu e, măi băieţelule. A plecat cu o prietenă. Se pregătesc pentru bacalaureat. − Da’ tu unde stai? Că nu te-am văzut nici pe-aici, nici pe la F 9. − Eu stau la G 6. − Şi te lasă mama ta să vii singur pînă aici? − Mami mă aşteaptă jos. Am adus prăjituri pentru Florena − şi îi întindea tatei pacheţelul învelit în celofan şi legat cu fundă de panglică subţire. 
Tata era deja pregătit cu o ciocolată Kandia.

Draga mea D (fragmenţel)

Pentru că o leg de persoana mea, proza mă şi doare  - îmi zisese în treacăt.
Ne-a spus să ne facem de lucru. Eu o să scriu poezii. Măcar de mi-aş aminti.

În filozofie, materia şi conştiinţa trebuie să se găsească în bună înţelegere. Ar trebui măcar să visez, să ştiu.

marți, 23 mai 2017

O poezie de Gabriela Blebea


Dedicată doamnei Janina Ianoşi şi domnului Ion Ianoşi
cu o zi înainte de Conferinţa "Sublimul în cultură"

Pentru că am simţit acelaşi lucru recitind din cărţi 
şi pregătindu-mi comunicarea
(tot farmecul vieţii
din anii studenţiei '83-'87
cînd scriam la teza de licenţă
apoi din anii 1993-2003
cînd scriam la teza de doctorat)
şi pentru că este păcat 
ca acest tribut să rămînă ascuns,

cu acordul ei, 

Poezia 1 din 18 mai 2017 

N-am ştiut c-aţi murit 
pentru că eu murisem
mai demult
şi atunci voi eraţi vii.

N-am ştiut c-aţi murit
că nu mai ştiu cine e viu 
şi cine e mort.

Sînt morţi cu care vorbesc zi de zi.
Sînt vii pe care nu-i aud cu anii.

N-am ştiut c-aţi murit
şi, uite, azi sînteţi pentru mine cei mai vii.

Gabriela Blebea



Cum rămâne cu sublimul în existenţă


Vineri, pe 19 mai, am participat la CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI ION IANOȘI, EDIȚIA a V-a, cu tema SUBLIMUL ÎN CULTURĂ
Redau mai jos două fragmente sugestive pentru originalitatea interpretării acestei noţiuni în cursurile şi discursurile profesorului Ion Ianoşi

„Gânditorul de pe ţărmurile Mării Baltice avea să afirme la capătul tratatului său de etică: două lucruri umplu cu mereu nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie sufletul, cu cât mai des şi mai stăruitor se ocupă gândirea de ele - „cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine”. (…) (şi) Nu este oare o călătorie pe mare prilejul nimerit pentru intuirea acestei frăţietăţi dintre sublimul din afară şi dinăuntru, extensiv şi intensiv? Navigatorul solitar contemplă cerul înstelat deasupra-i: de ce n-ar contempla el şi legea morală din inima lui? Şi de ce n-ar putea fi el un strâmtorat fugar care străbate întinderile vijelioase ale Mării Mediterane şi care aspiră spre înălţimile învăluite în ceaţă?!” (Ion Ianoşi, „Alegerea lui Iona”, în Izvoare biblice, 1994, p.145).
Potrivit etimologiei latine, „substantivul sublime (înălţime) şi verbul sublimo (a ridica în sus, a înălţa, a ridica în slăvi pe cineva ) se continuă în adjectivul sublimis care înseamnă înalt, dar care mai înseamnă şi măreţ, nobil, ilustru, elevat – şi în adverbul sublimen (pe cer, în văzduh)  care ne sugerează mai lămurit modul în care  fost el compus, din sub şi limen, ultimul însemnînd prag sau chiar pragul uşii. Rezultatul e cît se poate de paradoxal, deoarece alatură ceva aflat dedesupt cu ceva aflat deasupra, într-o concomitenţă contradictorie, dar cu tîlc, chiar cu unul decisiv în extrapolare figurativă. Sublimul indică un efort ajuns pînă la pragul de sus al unei uşi şi, finalmente, al oricărei situaţii” (Ion Ianoşi, Sublimul în estetică, 1983, p.11).

Lumea acestor valori în spiritul cărora ne-am format într-o societate pe care atunci în mod nedrept o consideram ostilă a fost cotropită de barbaria capitalului şi a egoismului, de barbaria terorismului multiform: terorism politic-ideologic-religios, terorism economic, terorism financiar, terorism instituţional (mai „subtil” decât cel din timpul „cortinei de fier”).


Cât de inaccesibili îmi par acei ani în care observaţia „există o anume nesincronie între teoria şi practica sublimului” (Ion Ianoşi, Sublimul în estetică, 1983, p.17) se aplica doar raportului dintre artă şi teoria ei!

http://infoub.unibuc.ro/wp-content/uploads/2017/05/program-conferinta-nationala-ion-ianosi-2017.pdf



sâmbătă, 20 mai 2017

Astăzi Florin ar fi împlinit 56 de ani


Îl regăsesc în acest fragment dintr-o carte prelucrată şi îngrijită de el. Şi sper să îl regăsească tot astfel cei care l-au cunoscut, iar cei ce nu l-au cunoscut – să îl afle.

„Căci aceasta este adevărata desăvîrşire: a nu ne despărţi de viaţa păcătoasă ca nişte robi, din teama de pedeapsă, nici a lucra binele întru nădejdea răsplătirii, cîştigînd viaţa evlavioasă printr-un schimb negustoresc. Ci – ridicîndu-ne peste toate, deci chiar peste cele rînduite nouă prin făgăduinţă – să ne înfricoşăm de un singur lucru: de căderea din prietenia lui Dumnezeu; şi să socotim un singur lucru de cinstit şi de iubit: să ne facem prieteni ai lui Dumnezeu. Aceasta este, după judecata mea, desăvîrşirea vieţii. Şi tot ce vei dobîndi prin ridicarea înţelegerii tale spre ceea ce e măreţ şi dumnezeiesc va fi dobîndit spre folosul multora. Căci folosul va fi de obşte, în Domnul nostru Hristos Iisus, Căruia îi este slava şi stăpînirea în veci. Amin!”


Din „Anexă. Sfîntul Grigore de Nyssa: Despre viaţa lui Moisi sau despre desăvîrşirea prin fapta bună”, Evghenie Vulgaris, Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu: tîlcuiri la Pentateuh, ed. îngrijită de Florin Stuparu, Ed. Sophia, 2012, p.647.