joi, 15 noiembrie 2018

Supuşi dimineţii, devotaţi înserării

A fost totuşi o vreme în care
oamenii nu călcau
pe frunzele căzute în calea lor
şi nici pe melcii ieşiţi după ploaie
la plimbare
când limbajul poetic şi imaginaţia
nu sărăciseră
în asemnea hal încât
purtătorii lor să proclame drept valoare
poezia-marfă
poezia care nu se aprinde
şi nu se stinge
vremurile acelea le-am prins şi eu
ca prima ninsoare
privită de la fereastra unui spital
într-o zi de vizită
în care nu te-a căutat nimeni
dar cum s-o mai compar cu o
neprivită zăpadă a ta
sau poate tocmai locul din care priveşti
descurajarea implorarea prăpastia umilinţa
vor rămâne
în ceaţa dup-amiezilor
în ceaţa lungilor ore din fotoliu
prin care mi se strînge sufletul de mirare
la umbra perdelelor în floare
între tine şi
tatăl tău, „uicu” Sabin de pe Banu’ Manta
care-aducea în casă
toate nimicurile de pe şantierul unde acum se
înalţă un uriaş de sticlă
la intrarea pe Ion Mihalache.
Mama ta se necăjea din cauza asta
apoi simţea cum
i se usucă inima pe zi ce trece
dar noi nu puteam să o vedem
iar asta este de-ajuns
pentru a înţelege abia acum
vinovatele timpuri noi
în care
călcăm
pe frunzele căzute în calea noastră
şi pe melcii ieşiţi după ploaie
la plimbare.

luni, 12 noiembrie 2018

Un la mulţi ani

Ouăle se bat cu zahărul, sarea şi aromele.
Munţii se bat cap în cap.
Se face un tunel.
Acum trecem prin el.

La mulţi ani de fiecare zi, dragi prieteni!

luni, 24 septembrie 2018

Prima carte de versuri


Aşa a fost să fie: primul volum de versuri semnat de mine a apărut tot cu ajutorul lui Florin. Al prietenilor lui şi ai mei, cunoscuţi în frumoasa biserică Sapienţei.
Îi mulţumesc mai întîi Ilenei Voicescu: ea a avut ideea de a le propune cartea aceasta Cezarinei Condurache şi lui Mircea Bârzoi, directorii Editurii Evdokimos.
Mircea a avut dragul şi răbdarea de transforma „manuscrisul” într-o carte.
Lui Valeriu Pantilimon îi mulţumesc pentru inspiratele, desăvîrşitele ilustraţii care fac din suita de mici poeme cuprinse în volum, un obiect care merită privit şi un subiect la care se poate reflecta.
Lui Alexandru Ioan, prieten din copilărie şi trăitor clipă de clipă în poezie, îi mulţumesc pentru „Cuvîntul-înainte”.
Nu în ultimul rînd, îi mulţumesc Siminei Bălăşoiu pentru profesionalismul dovedit ca redactor de carte, dar şi pentru încurajări.
Iarăşi am „vorbit” poate prea mult.
Dar nu puteam trece cu vederea atîta iubire.












sâmbătă, 8 septembrie 2018

De sărbători în familie

Sîmbătă, în Craiova. După Madona Dudu, la Biserica Sfânta Treime și Colegiul "Carol" ("Nicolae Bălcescu" pe vremea noastră). Chiar și în fața fostului atelier, unde făceam noi practică prin anii '78-'81.Pe seară, la "Il Padrino" 
Cu Delia Bogheanu și Anca Suciu








vineri, 7 septembrie 2018

Casă, dulce casă

Deal-vale, deal-vale. La Oprișor.


Ce-a mai rămas din nucul copilăriei cu fotoliu între crengi


a mai rămas totuși un pic din viața de demult

un microcosmos în felul lui rarefiat



într-o vie, ca în vie



copacul acesta cu inima la vedere



Dintr-un CAIET DE FĂCUT AVIOANE. DIN 1981. Față-verso