luni, 13 noiembrie 2017

Mai ajung cuvintele acestea la inima omului postsecular?

„Aţi aflat ieri, iubiţilor, de smerenia cea mare a patriarhului, aţi văzut covârşitoarea lui bunătate. N-a fost puţin lucru ca bătrânul Avram, omul care făcuse atâta bine, care se bucurase de atât de mare preţuire din partea Stăpânului universului, să dea atâta cinstire unui tânăr, nepotul său, încât să-i cedeze pământul cel mai bun , iar el să aleagă pe cel mai prost. N-a fost puţin lucru să accepte orice, numai şi numai ca să stingă războiul şi să îndepărteze orice pricină de ceartă.
Să ne străduim cu toţii să să facem la fel ca Avram; să nu căutăm să ne înălţăm în paguba semenilor noştri şi nici să ne lăudăm; dimpotrivă, cu multă smerenie, să cedăm în faţa celorlalţi şi să căutăm mai mult să ne micşorăm, şi cu fapta şi cu vorba; să nu ne supărăm pe cei care ne fac rău, chiar dacă aceştia sunt din cei cărora le-am făcut bine – aceasta este cea mai înaltă filozofie – nici să ne înfuriem pe cei care ne ocărăsc, chiar dacă sunt mai prejos de noi cei care ne insultă, ci, cu bunătate şi blândeţe, să potolim mânia lor. Că nu este purtare mai frumoasă şi cu rezultate mai bune ca aceasta! O astfel de purtare aduce pace statornică în sufletul nostru, ne face să stăm ca într-un port, este temeiul liniştii noastre. De aceea şi Hristos, dându-ne acea dumnezeiască învăţătură, ne spune: ’
Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre’”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia XXXIV”, în Omilii la Facere 2, Traducere din limba greacă veche de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de misiune ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004, p. 3

joi, 9 noiembrie 2017

Pentru că nimeni nu-i atât de obosit ca mine

din camerele-alăturate se-aud râsete
şi glasuri fredonând frânturi de cântec
cei veniţi de la plajă îşi pun la uscat
prosoapele şi costumele de baie
unii îşi fac ordine prin frigidere
se-ntreabă ce trebuie mâncat mai întâi
în ordinea expirării întotdeauna descrescătoare
eu nu vreau să aud toate astea
dar pereţii de-aici îmi implantează
perechi noi de urechi
şi mi se-agaţă sufletul de draperia
cu stânjenei atât de delicaţi
încât nu-i pot comenta fără să simt
cum se-amestecă gustul lacrimilor
cu balconul cu vedere la mare şi brazi
cu măsuţă şi scrumieră
eu stau în pat cu ochii plimbându-se
de la dulap la televizorul închis
Alo! Da, te iubesc!
şi cred că meriţi o cameră normală
cu scaune şi noptiere normale
şi mi se face frică
despre una, despre alta

vineri, 3 noiembrie 2017

Celui din lună

cât timp aluniţele nu apar prin interior
mă pot gândi la provizii
pentru duhul tău trist
la dulciuri pentru îmblânzirea
duhului tău furios
el îmi citeşte în scrisori cu glas tare
şi mă-ncercuieşte cu singurătatea lui
când îngerul somnului de zi
îl împuterniceşte pe îngerul
nesomnului de noapte

luni, 30 octombrie 2017

Waiting for the Dawn

"That which characterizes us as human and defines us vis-à-vis other orders of nature and God is the instinct for transcendence, tha craving to be freed from oneself and to pass over into the other, the urgent need to break the iron of idividuality. Dream, the safety valve of this thirst for transcendence, as well as art, magic, dance, and love and mysticism – these all testify from various angles to the fundamental and fated instinct of human nature for emergences from oneself and fusion with the other, for a flight from limited solitariness and a bounding toward perfect freedom in the freedom of the other.
It seems to me that art is nothing other than a magical transcendence of the object, its projection into another dimension, its liberation through magical realization and creativity. This dimension is difficult to specify, but the intuition of it provokes what is called an aesthetic thrill, which is really nothing but a magical joy at the victorious bursting of the iron band." Mircea Eliade, ”Literature and Fantasy”, în Waiting for the Dawn: Mircea Eliade in Perspective, David Carrasco and Jane Marie Law editors, University Press of Colorado, 1991, p. 62.