vineri, 18 ianuarie 2019

Cele mai frumoase poezii


sunt listele de cumpărături
astăzi
sare detergent de vase chibrituri lapte
zacuscă salată de vinete
ţelină pătrunjel ardei
bobiţe şi nisip Molly
şerveţele umede balsam de rufe
şosete
dar astea din urmă intră la
alte poetici ale cotidianului
dacă privesc înapoi:
mai bine de treizeci de ani
am trăit ca păsările cerului
nu m-a interesat cu ce mă îmbrac
cu ce mă hrănesc cu cine mă iubesc
ce se va întîmpla cu mine ce risipesc
ce simpatii şi antipatii provoc
în cine cred am ştiut mereu
pur şi simplu mergeam pe stradă
fiinţam
nu eram nici în plus nici în minus pe lume
iar astăzi
căutînd becuri am găsit o menajerie albastră de sticlă
de-asta pot să nu mor

miercuri, 16 ianuarie 2019

Ierni schimbătoare

După ce este numit la 23 august 1874 director al Biblioteciui Centrale din Iaşi, Eminescu simte deja adierea iernii vrajbei lor: „Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mîine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atît de de măreţ în fapte şi oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a găzduit şi care mi-a găsit acest culcuş demn pentru iernile noastre friguroase. Înţeleg prin ierni schimbarea răutăcioasă a semenilor noştri, cari caută să lovească chiar şi-n acei lipsiţi de apărare”.

Din G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Bucureşti, Minerva, 1989, p. 177

luni, 14 ianuarie 2019

"Ei nu cunosc aceste stări sufleteşti"

„Am deci o rugă către tine. Ştiu că-i supărătoare, şi numai eu ştiu cît m-a costat pînă m-am decis să iau condeiul ca să-ţi scriu. Caută-mi o ocupaţiune în Iaşi, ea poate fi foarte modestă şi neînsemnată, căci nu sunt pretenţios şi ştiu a trăi cu puţin. De vei găsi ceva, scrie-mi, dar nu spune nimarui. Dacă s-ar putea să trăiesc în Iaşi, să lucrez fără să-o ştie nime, mi-ar părea şi mai bine. De nu vei găsi o ocupaţiune pentru mine, fă-te ca şi cum n-ai fi primit scrisoarea mea, scrie-mi de altele, şi eu voi înţelege şi voi tace. Mă vei întreba poate de ce m-am adresat către persoane mai influente decît tine ─ dar cu cît cineva este mai influent, cu atît trebuie să îmi calc mai mult pe inimă pentru a mă adresa la el. Ei nu cunosc aceste stări sufleteşti, la ce să te expui la oameni cari chiar prin vorba lor cred că-ţi fac o onaore dacă ţi-o adresează. Voi să reintru în nimicnicia din care am ieşit” (Mihai Eminescu, Ms. 2255, f. 311. Cf. G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Posttafţă şi bibliografie de Elena Zaharia-Filipaş, Bucureşti, Editura Minerva, 1989, p. 176).

joi, 10 ianuarie 2019

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copiilor

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

singurătatea celui ce te cheamă

alături de el, în oglindă
credinţa lui când
te roagă să rămâi lângă el

Supuşi dimineţii, devotaţi înserării

A fost totuşi o vreme în care
oamenii nu călcau
pe frunzele căzute în calea lor
şi nici pe melcii ieşiţi după ploaie
la plimbare
când limbajul poetic şi imaginaţia
nu sărăciseră
în asemnea hal încât
purtătorii lor să proclame drept valoare
poezia-marfă
poezia care nu se aprinde
şi nu se stinge
vremurile acelea le-am prins şi eu
ca prima ninsoare
privită de la fereastra unui spital
într-o zi de vizită
în care nu te-a căutat nimeni
dar cum s-o mai compar cu o
neprivită zăpadă a ta
sau poate tocmai locul din care priveşti
descurajarea implorarea prăpastia umilinţa
vor rămâne
în ceaţa dup-amiezilor
în ceaţa lungilor ore din fotoliu
prin care mi se strînge sufletul de mirare
la umbra perdelelor în floare
între tine şi
tatăl tău, „uicu” Sabin de pe Banu’ Manta
care-aducea în casă
toate nimicurile de pe şantierul unde acum se
înalţă un uriaş de sticlă
la intrarea pe Ion Mihalache.
Mama ta se necăjea din cauza asta
apoi simţea cum
i se usucă inima pe zi ce trece
dar noi nu puteam să o vedem
iar asta este de-ajuns
pentru a înţelege abia acum
vinovatele timpuri noi
în care
călcăm
pe frunzele căzute în calea noastră
şi pe melcii ieşiţi după ploaie
la plimbare.

De la Tîrgul de carte

…Iar la Piaţa Presei Libere, la 17.30, clasa cititoare lua cu asalt tramvaiul 41 de la capăt.
Ci eu rămîn cu tine, în cîteva cuvinte.