vineri, 27 decembrie 2013

Profil

«(...) Stéphane (...) ne dis rien. (...) Nous n’avons plus longtemps à rester ensemble. Laisse-moi seulement te regarder...» 

                                    (Mircea Eliade, Fôret interdite)

marți, 10 decembrie 2013

Rugăciune pentru ziua de marţi


O, Doamne şi Dumnezeul meu! astăzi vin cu adîncă smerenie înaintea feţei Tale celei sfinte şi-mi mărturisesc nevrednicia şi neputinţa mea cea mare. O, izvor dulce şi Noianul milei! Mă rog Ţie să deschizi stavilele cerului şi să reverşi peste mine bunătăţile milostivirii Tale, pentru ca să se lumineze sufletul meu de întunericul păcatelor ce am săvîrşit şi să mă învrednicesc de pocăinţă adevărată şi deplină.
La aceasta îţi cer ajutorul şi aduc mijlocitor pe Înainte-Mergătorul Ioan să Te roage să-mi dai darul acesta. Mă închin şi strig din adîncul inimii mele către el: O, Învăţătorule al pocăinţei şi făclie luminată a Soarelui celui de taină, Hristos Dumnezeu! Primeşte smerita mea rugăciune, o mărite Proorocule! Tu care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Fiul lui Dumnezu te-a numit în Evanghelie, tu care ai arătat pe stăpînul Hristos poporului, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizîndu-se, tu carea ai auzit glasul cel părintesc şi ai văzut pe Duhul Sfînt pogorăndu-se peste Dînsul ca un porumbel! Ascultă acum cererea mea, aprinde făclia nevrednicului meu suflet şi mă luminează cu darul tău, pentru că eu sunt cufundat în gîndurile mele cele pămînteşti, fără de a gîndi vreodată la cele cereşti.
Adevărat, eu am întrecut pe toţi oamenii întru răutăţi şi pururea sînt în tina păcatului. Nu mă sîrguiesc îndeajuns spre a împlini voia lui Dumnezeu, ci am făcut mereu voia vrăjmaşului meu, legat şi tras de dînsul cu voia mea fiind. Deci te rog, ajută-mă cu mijlocirea ta să fiu izbăvit de această moarte a sufletului, tu care stai în cer înaintea Celui fără de moarte şi veşnicului Judecător, făcîndu-L să se milostivească asupra mea.
Gîndurile cele rele alungă-le de la mine şi mă întăreşte pe calea cea bună a lui Dumnezeu. Învaţă-mă cu darul Tău şi luminează mintea mea spre a urma poruncile Domnului. Depărtează de la mine toată împotrivirea sufletului, mîntuieşte-mă de veşnica muncă şi mă învredniceşte împărăţiei cerului întru care te bucuri, pentru ca să laud şi să măresc numele Tău cel sfînt.
O, Proorocule şi Botezătorule! Scrie cuvintele acestea ale mele în inima ta şi însemnează ale tale întru a mea, pentru ca să le ţin minte şi să le păzesc pînă în cea din urmă clipă a vieţii mele. Rogu-te încă şi pentru cei dragi ai mei, şi pentru toată lumea, să mijloceşti pentru ca Domnul Dumnezeu să dea creştinilor ajutorul Său, celor vii şi celor morţi, ca un Preaputernic să le dăruiască toate cele de cuviinţă şi să-i învrednicească împărăţieie Sale. Amin.

Din Rugăciuni şi învăţături de credinţă ortodoxă, Tipărită prin străduinţa, cu binecuvîntarea şi precuvîntarea Înalt prea Sfinţitului Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, Editura Mitropoliei Olteniei, 1984, pp.40-42.

Şi cumpărată de tata -comunist chiar că de omenie- de la Mînăstirea Tismana şi dăruită mie în 1988, vara.

luni, 9 decembrie 2013

De asemenea, colierul albastru


cam atât îmi vine s-adaug acum la

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2013-12.html

 sau poate că şi bucleul era "de la sârbi" ?

fiecare amănunt are istoria lui compusă-descompusă-recompusă din miliarde de poveşti

...

vineri, 6 decembrie 2013

Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni

„Deci tânărul cel îmbunătăţit şi curat, având în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul duhovnicesc, arzând cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încât nu se vedea la dânsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrân, pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci – aşa cum omul cel bătrân, dacă are obiceiurile celor tineri, este luat în râs de toţi – tot astfel şi tânărul, dacă are năravul bărbatului bătrân, se cinsteşte de toţi cu mirare; pentru că sînt nepotrivite tinereţile pentru bătrâneţe, dar bătrâneţile în tinereţe sînt cinstite şi frumoase”.

...

„Bucură-te, cel ce împreună cu îngerii eşti locuitor;
(...)
Bucură-te, că aduci minuni întru pace;
(...)
Bucură-te, limpede-cugetare a celor necăjiţi;
(...)
Bucură-te, că în dar ai luat, în dar împarţi tămăduiri;
(...)
Bucură-te, îndreptarea celor rătăciţi;
Bucură-te, că alta nu ştiu să grăiesc, fără numai: Bucură-te!;
(...)
Bucură-te, căci cu Arhanghelii te veseleşti;
Bucură-te, că fără de materie, cu Heruvimii, slujeşti Făcătorului;
(...)
Bucură-te, întunecătorul nedreptăţii;
(...)
Bucură-te, Nicolae, mare făcătorule de minuni!”

Din Viaţa, canonul şi acatistul Sfîntului Nicolae, făcătorul de minuni, Ediţie îngrijită de Florin Stuparu, Bucureşti, Editura Sophia, 2012, pp.9-10; 92; 94; 96; 98; 101; 105; 108.



marți, 19 noiembrie 2013

Despre prietenie ca dragoste

« En l’amitié de quoi je parle [les âmes] se mêlent et se confondent l’une en l’autre d’un mélange si universel qu’elles effacent et ne retrouvent plus la couture qui les a jointes. Si on me presse de dire pourquoi je l’aimas, je sens que cela ne se peut exprimer qu’en répondant : parce que c’était lui, parce que c’était moi.»

Montaigne, (« lourd de deuil de La Boétie »), Les Essais, livre I, chap.XXVIII, apud Paul Ricoeur, Parcours de la reconnaissance, 2004, p.377.

Vezi şi Despre dragoste ca prietenie

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

DINTR-UN ORĂŞEL MEDIEVAL


aleea principală
are la capăt o umbrelă de soare
care veghează migrenele Doamne

le-acoperă cu frunze
în dimineaţa târzie
reacţia necontrolată a castanilor

despre care ea scrie

ARS AMANDI


tu ai şi murit când ţi-ai dat seama că exişti
mă rugai încet să-mi amintesc că exişti
eu mă minunam în taină că nu mai sunt

să-mi amintesc.

GRĂDINA BOTANICĂ

  
să construieşti o catedrală
şi arcurile ei să fie cât se poate
de clare
pe aleea castanilor

să eviţi orice comparaţie
cu neorânduiala lucrurilor inutile
de la capătul aleii
din străinătatea cuvintelor care ne plac

şi nu mai sunt ale noastre

vineri, 15 noiembrie 2013

Solduri de toamnă

Mănuşi cu zale

Zilele astea
Am stat mult în bucătărie
Pe la aragaz
Pe la chiuvetă
Pe la frigider
Pe masa de disecţie şi mărunţire
mi-am ciuriuit efectiv mâinile
pe toată suprafaţa
vezi numai arsuri tăieturi înţepături
vorba lui Florin
ţie nu-ţi trebuie cuţite ascuţite în casă
dar îmi trebuie o pereche
de mănuşi cu zale
când mă lupt
cu hrana zilnică

şi miezonoptică.

Cântecul rochiei în dungi

Cel de mai sus nu a fost un poem
Cele de-acum sau cele de-atunci
Cele abia născute de curând
şi răspândite-n dreptul ferestrei
cu un fel de tandreţe de umbră
se-mpachetează-n haine albe
devenind intangibile, ideale
că e noapte
şi pe de altă parte
Rămân aici
În dreptul ferestrei
Frigul şi întunericul de cealaltă parte
în numele străzilor acoperite de haine albe
oricum m-aş îmbrăca
să-ţi spun ceva

joi, 7 noiembrie 2013

L’ai - l’ai

când dezleg vorbele de suportul lor
nu depun nici-un efort
doar puţin atentă trebuie să fiu
pe trecerea de pietoni
de fapt mă ruşinez
dorm pe mine
dar altfel decât Gaston Bachelard

asediat de zgomotele  Parisului

joi, 31 octombrie 2013

Pentru prietenii din public

în septembrie 2010, pe lângă Donul liniştit

în faţa Teatrului Mare din Moscova, în toamna lui 2010
la INION-RAN, în iunie 2013
de la stânga la dreapta: Bogdan -Mihai Popescu, Tatiana Bitkova, Iuriy Ivanovici Igritsky, Artem Alexeevici Halatov, Vlad Tănăsescu, Eu

conversaţie cu Gabriela la Catedrala Iisus Mântuitorul

traversăm puntea acum trei ani şi un pic mai bine

după ce am trecut-o. iunie 2013, cu Gabi şi Vlăduţ

la dezbatere despre "Reformele democratice şi problemele relaţiilor româno-ruse"
LS, Tatiana A. Pokivailova, Gabriela Tănăsescu, Tatiana Bitkova, Bogdan Popescu


la ieşirea din Galeriile Tretiakov, în 2010, cu Gabi Tănăsescu şi Cristian-Ion Popa

                                             în curte la Mânăstirea Nouă a Mântuitorului (Novospassky )

În biserica Mânăstirii Noi a Mântuitorului 
                                             
închei cu începutul



marți, 29 octombrie 2013

Pagina de gardă

De la tine învăţ să aştept.
Sunt liberă
într-o carte de versuri
în aerul amorţit
te pot plânge în libertate.
Tu însuţi devii nerăbdător
la o masă
le citeşti elegia pe care ţi-au scris-o
fără de cântec
fără de  stele pe cer.
Nu-mi amintesc din cărţile frumoase
decât dorinţa de a fi fost atunci
împreună.
Să-i întrebăm
de ce nu te-au văzut
aşa cum eşti acum :
Un nume caligrafiat
cu sensul mântuirii.
De la tine învăţ să uit.
Sunt liberă
să te caut
cu aşteptarea, cu oboseala, cu înfrigurarea
cu viaţa ce s-a-ntunecat.

Restul tot e colorat.

joi, 24 octombrie 2013

Lumina zilei

în sudul gândirii cresc grădini de portocali
şi eu voi bea cafea
de dragul şi oroarea zilei de mâine
voi încerca să văd idei
din dragoste de ziua de mâine
pantofii lustruiţi şi celelalte lumini
o neaşteptată vacanţă în pagini
telefonul va suna şi mă voi simţi obligată
să văd idei prin hainele aranjate pe spătarul scaunului
perdelele fericite sărutându-se cu aerul
apoi între ele
două câte două
faldurile


marți, 22 octombrie 2013

My Wall

trec de la fereastră la spargerea zidului
dintre tine şi tata
un castan adoarme pe crengi
o femeie-i mătură frunzele
inimile voastre s-au oprit
la lumina zilei de august
ştiu că e curată nebunie
nu vreau să ştiu
unde voi fi înmormântat
dacă aş prefera vreun cimitir
ar fi cel din Severin
primul cimitir de oraş
pe care l-am văzut
îmi plăcea fiindcă era circulat, aerisit, la stradă
mergeam prin el spre liceu
în 1957 liceul mi s-a anulat
vreau să mă înmormântez pe deal
şi să vă privesc cu toată curiozitatea de acolo
scuzaţi-mă că vă-ntreb:

de ce sunteţi atât de nefericiţi?

luni, 21 octombrie 2013

În sfârşit,

fără să vrei ca muzica aceasta
să acopere strigătul de durere
fără să tresari sau să ameţeşti
fără să fugi
fără dorinţa de umilinţă şi de iertare în van
în sfârşit, ca durerea neauzită să fie uitată
în veşnicie, în sfârşit, în oglindă mai încap un culoar
şi la capătul lui o culoare care cuprinde toate beculeţele
din pomul de Crăciun o vacanţă şi un orar neaşteptat
în sfârşit, nu toată lumea este prezentă în oglindă
în sfârşit, un timid început


joi, 17 octombrie 2013

În cuvinte căutându-şi un trup

Tandreţea acestor glasuri invocând
mişcările aerului din încăpere
biografia imaginară
în care traversând şantierul arheologic
ne cerşim porţia zilnică de halva
straturi suprapuse de tăcere
pe un teren neutru din vis
privirea care-l cuprinde cu umbra ei -
Dar tot ce se-ntâmplă poate fi spus
în numele unui trup -
Iarba înflorită pe cer
şi povestea aşezării ei între file
a minunatei coincidenţe cu foşnetul
ce se întoarce-acasă ca din întâmplare


luni, 14 octombrie 2013

Acte pierdute. Locuri în care-ţi place s-aştepţi.

dac-aş zbura printre pomii
de la Facultatea de Drept şi Fostă Filozofie din Bucureşti
-                            câte legende, câtă oboseală -
aş şti că acum eşti cu mine.
Aici mă aşteptau de la examene
mama şi tata
în verile toride
aici m-ai aşteptat de câteva ori
în obscuritatea unei zile de toamnă
pe care o simt în drum spre POSDRU
-      dac-aş putea reconstitui la fel de uşor
măcar copia unui simplu gest.
Între Biserica Elefterie şi Resaturantul Opera
am pierdut un timp
şi-mi este indiferent dac-am locuit cu adevărat pe strada asta
 sau în Literatura Bucureştilor.
Un retardat se uită chiar în clipa asta la mine
explicit şi provocator
din cauza lui sunt obligată să mă uit din când în când în coşul de gunoi
în loc să mă uit pe fereastră
îmi decojesc din când în când
oja semipermanentă
ca să ajung la frăgezimea unghiilor pe care am crezut un timp
că o pot proteja.
Timpul Casei cu doi porumbei şi vasul cu ierburi latine
femeia în negru cu obrazul de cretă nepudrat
cu buzele roşu aprins nerujate 
îşi rătăcise moartea nişte vorbe într-o limbă maternă
atât de necunoscută când a ajuns în dreptul meu
dacă te-ai întrupa
ca atunci când ţi-am adus fericirea
de sufletul tău, o plimbare pe Dr. Lister
unde mi-ai deschis ochii
apoi te-am exilat din când în când la Craiova
apoi m-ai exilat la Petru Vodă.
Încerc să-nţeleg ce este realitatea
de ce noi trecem şi strada rămâne
la nunta noastră în cer
între timp a trecut pe lângă mine inexplicabil
doamna Zacopceanu de la etajul doi
am întors capul
şi-a dispărut într-o altă casă

„ca şi cum n-ar fi fost”.

marți, 8 octombrie 2013

Alte versiuni din my computer şi nu-nţeleg de ce


AMNEZIE

despre un fel de fericire
a insectei
intenţionam să vorbesc
despre validitatea plictiselilor adevărate
într-o ţară care nu este a mea
unde creierii ţi se-nfundă
pentru că nu mai au rost
vorbirea imaginară
căsuţa grădinarului şi
echilibristica bordurii din parcuri
nu mai jucăm şah chinezesc în joacă
nu mai înnebunim
construim adăposturi

că altceva ce să facem.

IERI

Cuvintele- ar fi plutit un timp
În aerul din încăpere
Pînă ce s-ar fi aşezat pe umerii
desprinşi
de pieliţa lor de aur
 te-aş fi sărutat
cum mă hotărâsem în tren.

CREATIVE WRITING

Dumnezeu este
şi timpul le rezolvă pe toate

Am pierdut dragostea ta
Ai pierdut dragostea mea

acum văd din interior
De unde-ncepe-un zid 

O, CASTELE!

visasem că voi visa până la urmă
iar visul acela nu trebuia
să se termine
într-un alt vis
un vis în care să pot alerga şi să-l ating
fără a mă visa pe mine sau fără a-mi
tulbura somnul în care nu îl visez

TREBUIE SĂ GĂSESC O SOLUŢIE

eram fetiţe la cinematograf
iar zeul grec era cu o steluţă-n fruntea paginii
erau şi case în care zgomotele Parisului
se dizolvau într-o soluţie
de lumină
în timpul filmului
avionul decola
şi noi eram turnate într-o altă peliculă
în ochii ei trişti
şi vioi
într-o delicioasă particulă




marți, 1 octombrie 2013

La Petru Vodă, troiţele lui Florin Stuparu


Aceasta din imagine a fost sculptată de Florin în 1998, în atelierul din Bucureşti al doamnei arhitect Liliana Chiaburu care a dăruit-o încă de pe 4 august 2011 pentru locul în care Florin a căzut în drum spre casă. Pentru ca toţi cei care vor trece pe acolo şi vor întreba, să se cutremure şi să încerce să afle mai departe ce s-a întâmplat. I-am transmis prin viu grai acest gând părintelui Iustin Pârvu, iar părintele a îmbrăţişat pe loc ideea. După ce a fost adusă la Petru Vodă la începutul acestui an, părintele Iustin a spus şi vorbele care s-ar fi potrivit pe o plăcuţă indicatoare, dar martorii le-au uitat. Locul însă a fost ales cu grijă. Este a doua Cruce a lui Florin de la Petru Vodă, prima aflându-se la mânăstirea de maici, unde de altfel a şi lucrat-o în 2001 şi care poate fi văzută aici 
http://roncea.ro/tag/florin-stuparu/, 6 august 2011, Troita lui Florin Stuparu de la Petru Voda.

Îi mulţumesc doamnei Liliana Chiaburu şi tuturor celor care s-au ostenit ca memoria lui Florin să rămână vie.


luni, 30 septembrie 2013

***

tot atât de apropiată
sau tot atât de străină
ca oricare dintre prietenii noştri
mă simţeam chemată
cu aceeaşi nehotărâre
de parcă mi-ar fi părut rău
strig
înainte de-a mă îndepărta :
mănânc dintr-o farfurie crăpată

ca şi inima mea

joi, 19 septembrie 2013

Downloads*



ATUNCI AM VĂZUT CĂ LACRIMILE LUMINEAZĂ

aşteptasem prea mult să ne vedem
şi îmi era dor de culori
aşteptasem şi dispărusem
lângă un cireş sub pagina următoare

ÎNVĂŢĂTURI (TATI STĂ ÎN PAT LA BACĂU)

chiar şi soţul meu poate fi
înger
strămutat
vara-n amiaza mare

când îmi spune:
te vei întoarce-n rochiiile albe
să râzi sau să plângi

ca o oaie clarvăzătoare

IUNIE

spală-mi creierii, mamă
ca să-mi fie dor de ei
spală-mi creierii cu săpun şi mult vanish
el mă bea
şi peste zece ani va fi doar acum zece ani
deci spală-mi creierii să rămână ceva viu
şi duhul lui să mă bea

ASCULTARE

am încredere în liniştea grădinii
ce creşte printre cuvintele astea
caută-mi fostul meu trup
în ultimii tăi barbari
care-l citeau pe Vergiliu
rătăcesc în cuşca de iepuri
răsturnată spre cer
am încredere mai mult decât sper


DIMINEAŢA

erai când
o simplă furnicătură
când o fiinţă de zahăr ars

ceva nepurtat
te lega de altceva trecător

erai expusă şi
desăvârşită

din cauza senzaţiilor tale neclare
ceva se topea în altceva nepurtat
erai o simplă furnicătură


DR. LISTER NR. 59 SAU DESPRE INTERPRETARE

cum mă apropiam de tine
se muta un întreg cartier

în casa aceea
mă simţeam bine

ea îmi povestea
şi eu ascultam fiecare tablou
şi fiecare icoană

scaunele şi uşa închisă


VIZITA POETULUI

cu toate că ştiam un alt loc
plecasem unde mă pomenisem vorbind şi vorbind
dar problema ta spinoasă nu e un alt loc
şi-atunci destinaţia mea era atinsă
şi tu te-ai legănat cu toate că te ştiam şi te ştiam
şi-atunci am reuşit să vorbesc
şi-apoi să vorbesc
şi nimic nu se mai distinge demult

UCENICIE

ai fost alcătuit din funigei
şi mi-ai prins în urechi câteva frunze
vitamine, celule, coroane
firimituri, aspirine

într-un fel neadormit
cu tot felul de căpăcele
şi mici atomi lustruiţi

eram într-un manuscris
rezervat pentru doamne
alcătuit în zadar

GRAŢIE CĂREIA SPER

haide să trăim
ca într-o viaţă pierdută
discipoli sunt oriunde
făuriţi spre a corespunde umbrelor ridicate la cer
propoziţiilor noastre pierdute printre copaci.

ÎN RAME,  ALBUME

Să mă-mbrăţişez
Şi să-mi văd cuvintele
Să-mi fac suporturi de icoane
Din fiinţele voastre purtate
Într-o casă a bărbatului
Şi-n alta a femeii
Să le-aranjez în albume
Şi-apoi să le-mbrăţişez.

*Fiind vorba chiar despre asta, în timp ce căutam posibile descărcări ale unor texte "teoretice" pierdute prin fişierele şi gările neaşteptate, aflând documentul acesta cu versiuni corectate de Ionel Ciupureanu acum mai bine de trei ani ale unor poeme pe care le-am scris ...cine mai ştie când, parcă în viitorul din trecut.









miercuri, 11 septembrie 2013

În timp ce

Am răspuns şi în septembrie la întrebarea adresată în Prăvălia culturală


După cum se vede, nu am specificat noţiunea prieteniei pe care mă bazez sau treptele pe care urcă ea în inimă. Drept pentru care voi face aici şi acum mici completări (aşa, ca să fie) pornind de la răspunsul Doinei Ruşti: „Din timpul meu”.
La câteva ore după ce-i trimisesem Xeniei răspunsul meu pripit, dar momentan şi-n esenţă corect, lipsa şi excesul de timp sclipeau deopotrivă în valurile zbuciumate de la Eforie Nord.
Iar eu în loc să mă bucur pur şi simplu de zborul harnic al pescăruşilor şi de bucuria din jurul meu, mă gândeam că am spus foarte puţin din ceea ce cred în legătură cu subiectul dezbaterii lansate în prăvălie, îmi aminteam ce-mi scrisese într-un "oracol" o prietenă dintr-o tabără pionierească: "De-ar fi cerul o plăcintă/ şi o tortă luna nouă/ te-aş chema numai pe tine/ să le mâncăm amândouă". Ăsta era nivelul prieteniei noastre de atunci şi cu asta o pecetluia fetiţa aceea din judeţul Caraş-Severin. Nu ştiam să ne rugăm una pentru alta. Nu-mi era foame, deci îmi permiteam să meditez la timpul personal ca dar nepreţuit pentru prieteni: ascultare necondiţionată, casă, masă, poveste însuşită ca şi cum ar fi a ta; eventual trecută ca o povară de pe un umăr pe altul; sacrificiu - când nu mai funcţionează reciprocitatea din orele şi zilele în care le dăruim prietenilor timp, primindu-l, la rândul nostru, pe al lor, intrând în joc economia sau mai bine zis etica darului. Un timp mult mai puţin probabil decât cadourile imposibile pe care le înşirasem cu viclenia raţiunii care convertea această valoare în sine, în acele valori de schimb.

Aş încheia cu un apel către toţi aceia cărora le-am dăruit acum ceva timp: să-mi dea o parte din el înapoi: nu pentru a-l păstra, ci pentru a-l redistribui: şi aşa mai departe: cu asumarea deficienţelor de caracter pe care le implică cererea: cu tulburătoarea promisiune pe care ar putea-o presupune acest transfer: