Existenţialisme de sâmbătă

* „Cîntul este existenţă”. Dacă am putea rămâne în acelaşi loc cântat ‒ am putea păstra ceva şi din timp ?

*Dacă nu mi-aş fi investit o bună parte din energie în „construcţia de sine” după reguli subiective, ci în ridicarea unei case de cărămidă cu grădină de flori şi curte de păsări, existenţa mea ar fi fost alta ?

*Sunt condamnaţi să rămână chiriaşi aceia care caută ospitalitatea mai curând într-un text, decât într-o casă, mai curând într-un suflet, decât într-o masă :)

Poem

Am plecat.
Ceaiul este pe sobă.
Dă-i băiatului brânză şi portocale
(de pe masa cu şerveţele ovale).
Fetei mari dă-i ou fiert şi dulceaţă de pere
iar fetei mici, banană mixată cu mere.
Am ieşit la drum şi totul e-n ceaţă.
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

În 1978

aş fi vrut să fiu pe rând
fiecare om
să mă privesc
din fiecare inimă
să dăruiesc lumii-ntregi
un pachet de vise
de ţări
din partea unei fete
care nu a mai găsit deschis la flori
şi fiecare să se distribuie egal
în fiinţa celuilalt

Lecţia de istorie

pentru cărţile mele
aliaţii au debarcat prea târziu
pentru creierul meu
spălat în poeme de dragoste
americanii au amânat prea mult
intrarea în Heidelberg
pentru sângele nostru
subţiat de lecturi
soldaţii români
au luptat prea mult cu turcii

Una-alta

10 oct. 1983

Ieri seară, la „Rigoletto”. Actul IV. Rigoletto către Gilda: „Mergi acasă şi ai să găseşti un costum bărbătesc şi un cal”. 
Eu, în gând : „ Şi îmbracă-l pe bietul cal”.

Alte năruiri, alte irosiri, alte porniri.

Fiindcă-i păcat ca să se lepede

16-09-1984

Mătuşa gazdei mă primeşte cu o recitare din „Vlaicu - Vodă” şi-o impresionează plăcut să afle că ştiu cine-i autorul piesei: Alexandru Davila.

Era absurd. Şi-atât

şi bine’nţeles că dacă n-ai loc în lume

n-ai loc nici în timp

iar noi, hipotensivii

suntem cele mai apatice firi

azi n-am mai ajuns la masă

şi abia m-am putut căra prin oraş

când m-am trezit

nu-mi simţeam inima

„urât lucru” mi-am zis

şi-am ţinut-o în palmă cât

am mestecat ultima linguriţă

de cafea cu zahăr

şi eram sigură, absolut sigură

că în cameră

mai era cineva