Waiting for the Dawn

"That which characterizes us as human and defines us vis-à-vis other orders of nature and God is the instinct for transcendence, tha craving to be freed from oneself and to pass over into the other, the urgent need to break the iron of idividuality. Dream, the safety valve of this thirst for transcendence, as well as art, magic, dance, and love and mysticism – these all testify from various angles to the fundamental and fated instinct of human nature for emergences from oneself and fusion with the other, for a flight from limited solitariness and a bounding toward perfect freedom in the freedom of the other.
It seems to me that art is nothing other than a magical transcendence of the object, its projection into another dimension, its liberation through magical realization and creativity. This dimension is difficult to specify, but the intuition of it provokes what is called an aesthetic thrill, which is really nothing but a magical joy at the victorious bursting of the iron band." Mircea Eliade, ”Literature and Fantasy”, în Waiting for the Dawn: Mircea Eliade in Perspective, David Carrasco and Jane Marie Law editors, University Press of Colorado, 1991, p. 62.

Parcă n-am ști că poezia adevărată este pentru învinși

dar e normal când te ridici din pat să fii ameţit

schimbarea orizontal-vertical ţine o eternitate
în evoluţia speciilor
și asta dintr-o dată te face să privești totul
cu dragoste și recunoaștinţă
adevărul este că excelez în emoţii prelungite
până în faza terminală
mai precis
excelam
chiar dacă mi-era somn cu toată fiinţa
iar în casa voastră
timpul trecea altfel
creștea de la o cameră la alta
de la bucătărie spre hol
mă opream să descriu lumina aceea
și tot a fost uitată
chiar dacă astfel
azvârleam o săgeată lentă
fără să o fixez în vreun plan
ci o deduceam eu
fiindcă
atât de mult mi-a fost dat să cunosc
prin dragostea voastră

Poeme în Luceafărul de dimineață

Aici, la pagina 11 am şi eu câteva poeme. Mulţumesc, Horia Gârbea!

http://www.luceafarul-de-dimineata.eu/pdf/revista_LUCEAFARUL_DE_DIMINEATA_nr_5_2017.pdf

Cum ar fi

să-ţi faci un volum cu

Poeme alese

din volumele inedite

5 la număr

Anii’78

Dintr-un caiet de făcut avioane

Unde este trecut numele

Citeşte-mi dacă se lasă întunericul

Batista parfumată

am înţeles ce înseamnă ironia

de câte ori

spunând ce gândeam

despre adevărul unui lucru

nu eram luată în serios

să nu-mi spuneţi că asta înseamnă

autocenzură sau autoexigenţă

selecţie critică „la sânge” J

poţi să fii pregătit pentru publicare

de la prima compunere din clasa a-IVa

despre o moarte fictivă plimbată din mână-n mână

de toţi învăţătorii şi profesorii din cancelarie

şi poţi rămâne nepregătit

chiar dacă ai casa captuşită

cu manuscrise

dar asta nu înseamnă că

poezia începe şi se sfârşeşte

cu noţiunea meschină a unei scriitoare confesive

pentru care copacul în ploaie

ales de ochiul fulgerător al îndrăgostitului

nu mai înseamnă aproape nimic

pentru care numai trisţetea ei şi a celor ca ea

contează în echilibrul liric al lumii

poezia nu începe şi nu se sfârşeşte

cu joaca râzgâiată a copiilor

cărora le place sa distrugă jucăriile

pentru că nu-şi pot imagina şi nu pot simţi

frumuseţea

nici cu lipsa de discernământ

a unui critic

pentru care aleşii poeziei

nu sunt prea departe de aleşii neamului

nici cu impostura sfătoasa a celui care alege teologia

din dorinţa de a exercita putere asupra celorlalţi

sau se crede filotheu din ură faţă de oameni

poezia nu începe şi nu se sfârşeşte

cu discursul activiştilor pentru o nouă dezordine mondială

dar nici nici cu activiştii din trecut

care continuă să se înfioare bucolic şi libidinos

când vine vorba de femei şi vin

poezia rămâne aici

unde ţii

bucăţica de aur

din viaţa ta

chiar dacă te-ai dat cândva

pe mâna maniaco-depresivilor

poezia este a celor care vin din urmă

cu delicateţea vieţii pierdute

iar când lumea se va sfârşi

poezia nu va fi acolo