Muşcata franţuzească şi Coquette

Proprietara muşcatei şi a Coquettei este cea mai bună prietenă a mea din copilărie, Silvana-Manuela (Mena) alături de care am şi locuit timp de 14 ani, chiar dacă ea stătea la etajul 3, iar eu la etajul 2 al blocului F8. Camerele noastre (de la mijloc) erau perfect corespondente, ceea ce,  pe lângă balcon şi caloriferul din baie ne facilita comunicarea prin bileţele şi mesaje codate: asta când nu eram împreună la mine sau la ea în sufragerie sau în bucătărie, chiar şi în dormitoarele părinţilor, sau la şcoala nr.9 din Craiova unde am petrecut şase ani în aceeaşi clasă, sau prin spatele blocului căutând pietricele, floricele, gâze, sau ocupându-ne de atelierul de sculptură în cretă, sau făcându-ne cazemate din zăpadă unde adunam beţe de brad şi scuturi din cutii de carton pentru e ne apăra de "tabăra" celor de la H3, sau când nu compuneam brigăzi artistice şi montaje literar-artistice, când nu confecţionam fuste şi rochii din hârtie creponată sau din pânză ieftină pentru diverse dansuri tematice, când nu repetam la cor, când nu pictam baloane şi nu împleteam hârtiuţe colorate şi stanioale care să decoreze clasa la serbări, reuniuni şi alte activităţi pioniereşti, când nu ne plimbam pe Vasile Alecsandri, pe Calea Bucureşti şi cu cât treceau anii, din ce în ce mai departe de casă, când nu ne trimiteam una alteia poze, aşa cum a făcut ea acum, când nu  ne confesam...şi aşa mai departe...