De sărbători

Florin, Eugen şi Serghei în decembrie 1985 la noi, la Craiova, de Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti

De revelionul 1994-1995 împreună cu Florin, la Liteni

Eu, mama şi tata în 1962 într-o fotografie zgâriată şi pătată de vemuri, pe malul unei ape despre care nici măcar mama nu-şi mai aminteşte

Pe undeva prin anii '70, tata înconjurat de tineri, cum a rămas şi el pentru totdeauna

De ce fac eu asta acum şi nu am răbdare până pe 1 ianuarie 2013, când e Sfântul Vasile pe care tata îl sărbătorea cu veselie mare de fiecare dată, pregătind singur aproape toate bunătăţile şi cântându-şi prin bucătărie "Va-sea, Va-sea/ Vasea comunicantul!"?

Iaca fiindcă am avut un vis în care un fel de gagan voia să mă prindă şi eu fugeam de el şi strigam "Taaa-tiii-taa-tiii" şi-a ieşit el şi i-a spus..."du-te!du-te!şi s-a dus".

Şi un bonus de LA MULŢI ANI!

http://www.youtube.com/watch?v=_MnDVbfT158

Nani

când plouă te visez toată noaptea în garsoniera de la ultimul etaj comunicând direct cu demisolul

o fată cu părul împletit în multe codiţe negre deschide lacătele grilajului

şi apoi uşa detaliu cu detaliu o canapea de pluş incert şi covorul albastru cu auriu

spaţiul cosmic al monitorului pe care aleargă stele pitice

înspre pătuţul lor dormitor, birou, bucătărie şi baie

Când omuleţul interior se exteriorizează

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2012-12.html#15

http://www.pravaliaculturala.ro/

Cercetând

e de mirare ce mă mai interesau politica :)

şi filosofia ei prin 2008 ca şi acum

în acelaşi tren care curbează polii cuvintelor

târând după mine o inimă grea

m-am plictisit de moarte

de citit şi de scris

încă n-au urcat surdomuţeii mei

mi-aş tăia unghiile

şi mi-aş pili creierii.

Când deodată, tu...

Mi-am dat seama că nu mă mai pot iluziona încă din ziua aceea când am adus de la Kaufland un cozonac plin de stafide, cacao şi nucă şi l-am aşezat, bine crescut, în faţa fotografiei tale.

Nici cultivând frezia galbenă şi muzica portugheză nu sunt solidară cu sufletul tău, nici aranjându-ţi în neştire hainele ce străluminează şi astăzi un  geamantan de campanie, nici alergând de la un congres despre transcenderea corpului la o searată poetică între vii şi adormiţi nu îţi împărtăşesc condiţia.

Poate nici nu a sosit timpul, poate nici nu trebuie să scot la suprafaţă echilibrul dintre durerea ţesuturilor şi durerea sufletului care ştie că se desparte de carnea aceasta, dintre durerea inimii care se zbate gata să zboare şi a inimii care ştie despre toată durerea.

Plânsul violent al unui copil în ziua vaccinării la circa de cartier recapitulează întreaga noastră existenţă, unitatea noastră părintească. Dar durerea mea despre durerea ta nu te poate lua în braţe şi mângâia aşa cum nici tu nu mă mai poţi legăna ca să-mi treacă.

Doar în timpul Sfintei Jertfe cred uneori că îţi simt trupul care se frânge şi îţi aud sângele cum se varsă din toate venele şi arterele în vasul strâmt al trupului tău şi atunci cunosc disperarea de-a mă încuraja ca şi cum mie însămi altcineva eu mi-aş fi.

Economia darului

adevărul unui vis

mai precis realitatea din el

nu se pot povesti

bucăţică cu bucăţică

prudenţa aceea confuză şi vinovată

când îţi ies în cale pe gresia albă

când te-apleci asupra mea

cu sprâncenele tale înaripate pe fruntea înaltă

cu paloarea aceea catifelată

şi parfumul de tabac, bitter suedez şi lavandă

cu zâmbetul de cireaşă amară al buzelor tale

când mi se face frică

nu de bocancii tăi de munte

pe care-i văd şi-i aud pe hol

ci pentru că ştiu

că n-am cum să-i văd şi să-i aud.