Indiscernabili

Din disperarea asta de-a striga în pustiu vine şi nădejdea.

Nădejdea pe care-o aveai strigând/cântând/demonstrând că exişti/ nădejdea că el te va auzi cândva/ pe pământ/ şi dincolo de viaţă/ în marea puritate a celor abia rostite/ în esenţialitatea lor/ în lumea lui în care se oglindeşte a ta/ dar uneori/ „cea mai sigură acţiune împotriva morţii este visul de noapte”/ a nu adresa cuvinte decât atunci când trebuie cântate/ de nimeni/ şi-abia atunci când ele-ncep/ a învia din morţi/ cu dorul de a dărui/ fără de a primi/ cu darul de a dorui/ fără de-a exista