marți, 19 noiembrie 2013

Despre prietenie ca dragoste

« En l’amitié de quoi je parle [les âmes] se mêlent et se confondent l’une en l’autre d’un mélange si universel qu’elles effacent et ne retrouvent plus la couture qui les a jointes. Si on me presse de dire pourquoi je l’aimas, je sens que cela ne se peut exprimer qu’en répondant : parce que c’était lui, parce que c’était moi.»

Montaigne, (« lourd de deuil de La Boétie »), Les Essais, livre I, chap.XXVIII, apud Paul Ricoeur, Parcours de la reconnaissance, 2004, p.377.

Vezi şi Despre dragoste ca prietenie

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

DINTR-UN ORĂŞEL MEDIEVAL


aleea principală
are la capăt o umbrelă de soare
care veghează migrenele Doamne

le-acoperă cu frunze
în dimineaţa târzie
reacţia necontrolată a castanilor

despre care ea scrie

ARS AMANDI


tu ai şi murit când ţi-ai dat seama că exişti
mă rugai încet să-mi amintesc că exişti
eu mă minunam în taină că nu mai sunt

să-mi amintesc.

GRĂDINA BOTANICĂ

  
să construieşti o catedrală
şi arcurile ei să fie cât se poate
de clare
pe aleea castanilor

să eviţi orice comparaţie
cu neorânduiala lucrurilor inutile
de la capătul aleii
din străinătatea cuvintelor care ne plac

şi nu mai sunt ale noastre

vineri, 15 noiembrie 2013

Solduri de toamnă

Mănuşi cu zale

Zilele astea
Am stat mult în bucătărie
Pe la aragaz
Pe la chiuvetă
Pe la frigider
Pe masa de disecţie şi mărunţire
mi-am ciuriuit efectiv mâinile
pe toată suprafaţa
vezi numai arsuri tăieturi înţepături
vorba lui Florin
ţie nu-ţi trebuie cuţite ascuţite în casă
dar îmi trebuie o pereche
de mănuşi cu zale
când mă lupt
cu hrana zilnică

şi miezonoptică.

Cântecul rochiei în dungi

Cel de mai sus nu a fost un poem
Cele de-acum sau cele de-atunci
Cele abia născute de curând
şi răspândite-n dreptul ferestrei
cu un fel de tandreţe de umbră
se-mpachetează-n haine albe
devenind intangibile, ideale
că e noapte
şi pe de altă parte
Rămân aici
În dreptul ferestrei
Frigul şi întunericul de cealaltă parte
în numele străzilor acoperite de haine albe
oricum m-aş îmbrăca
să-ţi spun ceva

joi, 7 noiembrie 2013

L’ai - l’ai

când dezleg vorbele de suportul lor
nu depun nici-un efort
doar puţin atentă trebuie să fiu
pe trecerea de pietoni
de fapt mă ruşinez
dorm pe mine
dar altfel decât Gaston Bachelard

asediat de zgomotele  Parisului