„Deci tânărul cel
îmbunătăţit şi curat, având în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul
duhovnicesc, arzând cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încât nu se vedea la
dânsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrân,
pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci – aşa cum omul cel
bătrân, dacă are obiceiurile celor tineri, este luat în râs de toţi – tot astfel
şi tânărul, dacă are năravul bărbatului bătrân, se cinsteşte de toţi cu mirare;
pentru că sînt nepotrivite tinereţile pentru bătrâneţe, dar bătrâneţile în
tinereţe sînt cinstite şi frumoase”.
...
„Bucură-te, cel ce
împreună cu îngerii eşti locuitor;
(...)
Bucură-te, că aduci
minuni întru pace;
(...)
Bucură-te,
limpede-cugetare a celor necăjiţi;
(...)
Bucură-te, că în dar
ai luat, în dar împarţi tămăduiri;
(...)
Bucură-te,
îndreptarea celor rătăciţi;
Bucură-te, că alta nu
ştiu să grăiesc, fără numai: Bucură-te!;
(...)
Bucură-te, căci cu
Arhanghelii te veseleşti;
Bucură-te, că fără de
materie, cu Heruvimii, slujeşti Făcătorului;
(...)
Bucură-te,
întunecătorul nedreptăţii;
(...)
Bucură-te, Nicolae,
mare făcătorule de minuni!”
Din Viaţa,
canonul şi acatistul Sfîntului Nicolae, făcătorul de minuni, Ediţie
îngrijită de Florin Stuparu, Bucureşti, Editura Sophia, 2012, pp.9-10; 92; 94;
96; 98; 101; 105; 108.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu