și ai grijă cum calci la
noapte prin bucătărie
fiindcă numai din perspectiva mea se complică
tot ceea ce pentru alţii e simplu
minunatul sos alb pentru tăieţei şi blândele, uitatele idei
ziduri verzi se retrăgeau într-un paradis
când am spart un set de
pahare
și milă mi-a fost de
sertarele deodată goale
ai grijă mai ales în
preajma ferestrei,
căci ciob la ciob trage
și-apoi plimbă-te
liniștită
căutându-mi oglinda
fiindcă eu, după cât am
putut
am măturat și te-am
ascultat:
i-am iubit pe toți cei
care-au avut nevoie de mine
și-am așternut această
ordine pe niște coli albe, veline
dar poate-un ciob albastru
s-a ferit din cale
și-atunci, nu știu de ce
te-am rugat
Iubește-mă ca atunci când
n-am luat
de prima dată la
facultate
ca atunci când m-am
născut nedorită ca fată
ca atunci când îți vorbeam numai despre himere
ca acum când vorbesc numai despre mine
ca și cum nici n-aș exista cu adevărat
iar degetele astea umflate
și toată carnea care-a luat-o razna
nu-mi mai spun nici măcar
noapte bună.
