Materialism
istoric, 5.11.1985
Conceptul de formațiune socială, dragostea mea. Mi-e
teamă de neîmplinire să scriu. Crezi că ar fi mai bine să plouă?
Lenin: prin prisma conceptului de formațiune socială
a fost posibilă elaborarea unei sociologii științifice.
A nins ca într-un acvariu și cu cît dormeam mai mult
în ninsoare, cu-atât mai bine știam că ninge, cu-atât mai greu mă trezeam.
Conceptul de clasă socială și operaționalitatea lui,
val. lui în interpretarea structurii de clasă. Și-am avut ocazia de a visa că
dorm în patul în care dormeam și-am mai visat cuvântul rană. Ei au plecat. Ninsoarea
de hîrtie a rămas. Liniștitoare și foșnitoare. Bibliografie: M-E: Manifestul
P.C., cap.1,2; Lenin: Marea inițiativă. Definirea cls. soc.; Sociologia fr. contemp,
714-729; Rev. fil.nr.5, 1970 – Evol.str. de cls. a soc. și reflect. ei în
confr. ideol. contemp.; Rev. Fil. 1, 1974 – Aprecieri privind conceptul de
cls.soc. în socialism; Petre Andrei – Probl. claselor, în Sociologia gen.,
cap.8; Aneta Busuioc – Specificul politicului; Gramsci – Note despre
Machiavelli.
Socialism
științific, 5.11.1985
R.F.: Vorbim de fapt despre Probleme Sociale Contemporane.
În Ideologia
germană: noi numim comunism mișcarea reală care suprimă starea actuală. Condițiile
acestei mișcări rezultă din premise existente în momentul de față.
Și te-aștept latent. Camera în cinstea ta arborează
păianjeni de vis și fluturi de noapte.
Doctrine economice, 22 noiembrie, 1985.
Lordul John Maynard Keynes, întemeietorul keynesismului,
țara mea, nu mai pot, nu mai pot, țara noastră, nu mai pot, țara mea! Numai
atunci cînd mă vor lua în serios oamenii, voi fi bucuroasă că mă iau în seamă
îngerii? Nu mai pot, țara noastră! Și simt asta ca o învăluire, acoperire cu nori
ca să merg pe lună, ca să-ți pot vorbi. Ajută-mă să ies din noaptea asta, din zbaterea
asta, puritate a mea! Să mă prefac totuși că scriu. Fapt este că m-am purtat ca
o nebună azi. Am vorbit despre iubirea mea pentru radical și numărul complex,
le-am cântat „Habar n-ai tu”, am căscat lînced idealizând puțin și agonizînd:
sfărâmicioși, muritori, bătrânețe, turtă dulce, mîngâiere, căință amestecată cu
îndrăzneală, a depune jurăminte militare fără nici-o furtună, catifea, trăsură,
trăsătură, buze roșii, mătase, oțel, ton de roșu, peluză, vânătoare, halat, a
îngriji ieșirile, vizitiu, vizitator, paznic (de vînătoare), a-ți pierde
răsuflarea, a țîșni, mirare, creier, moară, s-a agățat dar nu s-a spînzurat, a
amîna, a da înapoi, datorie, remușcare, a se schilodi, mă eliberezi, fie
binecuvîntate, a străluci, ofilire, vîrtej, le-ai sucit mințile, a duce de nas în
mărime supranaturală. Acum știu ce voi face acasă. Voi lua un algocalmin și am
să las lumînarea cea verde să plîngă pe scrisoarea ta. Eu nu pot face asta. Nu
pot plînge nici măcar cît o lumînare cerșită de la un grăsan. Nici măcar atît
nu pot face pentru mine eu. Eu. Eu. Doamne, un ceai de mușețel are să-mi facă
tare, tare bine. Da, Doamne, da, Doamne. Un ceai de mușețel. Mi-e atât de teamă
și greață. Mi-e gura atît de încleștată. Atît de încleștată, Dumnezeule mare. Țara
mea, dragostea mea, nu mai pot, pur și simplu nu mai pot, dragostea mea, țara
mea. A plecat. A plecat. Aplecat. „Are cineva un pix de scris? ” întreabă G.B. Se uită la mine și zîmbește.
Keynesismul…e atît de dureros, atît de dureros. Viața mea.
„Ce
palidă ești ” se-ntoarce
către mine Tzi. „Să nu mai dai niciodată sînge, să nu
mai dai sînge niciodată! ”.
Încep un poem: Viața mea, ce palidă ești. Domnul B. Ce domn, chiar domn, observă
că nu scriu ce dictează el. „Vezi că mîine ți-aduc ceva frumos ” îi răspund lui Dori la invitația asta: „Mîine,
23 noiembrie, planeta Pămînt va ajunge exact în locul în care se afla în urmă
cu 27 de ani, cînd am trecut dintr-un haos cosmotic, într-un cosmos haotic,
prilej cu care vă rog cu drag să veniți în Grozăvești, cămin D, camera 114 pe
la lăsarea înserării. Completa – cînd călugării trebuie să se culce. D. B.”.
