Bunicilor mei

Nu le ajungeau curtea

Grădina de flori

Grădina de legume
Hai să ieşim la aer
Ziceau seara
Şi ne aşezam pe scaun la noi la poartă
Mai trecea câte-un om şi spunea
Bună seara
Apoi ne mutam la colţ la tata Nicu
Sau pe podeţ la tata Fane
"La taină"
Bărbaţii stăteau în picioare cu mâinile la spate
Şi femeile stăteau pe bănci
Ţinându-şi obrazul sau bărbia în palmă
Sau degetul la urecehe
Şi povesteau ce-au făcut toată ziua
Şi plănuiau ce vor face mâine
Trecuseră cel puţin o sută de ani
De când nu mai îmbrăcau costumul popular decât la serbări
Şi tot despre modele de cusături vorbeau
În timp ce bărbaţii cădeau de acord că munca lor e grea ca o pedeapsă eternă
Şi prost plătită ca de un patron român

Despre iertarea care aduce iertare

DUMINICA
A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(XVIII, 23-35)
Zis-a Domnul: ascultaţi parabola aceasta: asemenea este împărăţia cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Şi începând el să facă socoteala, i s'a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, şi pe femeia lui şi pe copiii lui şi toate câte are, ca să plătească. Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Şi căzându-i la picioare cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti... Dar el n'a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s'au întristat foarte şi, venind, i-au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m'ai rugat. Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima“.

Faptele vor arunca o anumită lumină

avem şi aici greieraşi

avem şi aici un tei

care trece de etajul trei

până astă seară parcă nimic nu ar fi fost

mai lipsit de sens

parcă acum l-am descoperit

când am ieşit din mine

pentru un exerciţiu de respiraţie

parcă l-aş fi primit în dar

aşa m-am bucurat de crengile lui

pe care le pot atinge cu mâna

i-am promis că repar aparatul de fotografiat

sau fac tot posibilul

pentru un telefon cu memorie bună

i-am promis că-l pozez în fiecare zi

de acum înainte

cu fiecare vrabie şi mierlă şi rândunică şi guguştiuc

şi

Aici fac trimitere la simplu fapt că

tristeţea zilnic întinsă pe pâine

nu este o metaforă

este pateul vegetal sau chiar zacusca

dacă n-o manânci cu furculiţa

este margarina sau

dacă ne putem închipui

„grăsimea tartinabilă”

nu este un capriciu raţional

un pas nesigur

pe o podea proaspăt-stingheră

este un somn-semizeu

este 13 august

iar mâine, pe 14 august

mama ar fi fi împlinit 81 de ani

dacă ar fi rămas în camera ei

pe patul ei

în curtea ei cu câini şi flori şi pisici

în grădina ei de legume cu pepeni şi dovlecei

nu în praful de stele pe care îl presar aici

cu forţa

Nota de subsol a autorului

să nu mă înţelegeţi gresit

nici unul dintre foştii mei colegi nu ar fi crezut

că eu voi spăla vase vreodată

dar asta nu voia să însemne mai mult
decât că eu acceptam ridicolul
de-a veni seară de seară într-un loc
unde o săgeată căzătoare
pornea după un drum strâns
spre umbra unui zid (ce doare)
ceea ce îmi răpea foarte mult timp
iar ziua nu făceam altceva
decât să urmăresc un nor de vrăbii
sau un nor de parfum
numai astfel concepeam
facerea cerului dintre noi
când ne povesteam
la o intersecţie de umbroase cărări paralele
ce soartă tristă au avut
răniţii din vacanţe
pe sub soarele sfânt

*

îmi amintesc fiecare gest

şi fiecare gest îşi aduce aminte

în acest text îndrăgostit

îndrăgostita dictează un vis

ce-o înfăşurase în aripile unui fluture de aer

ca o iertare tristă

ca un ceva familiar

în acest timp străin

*

poemele mele de dragoste
au hrănit şoriceii
doar copacii mă mângâniau în acest timp
pentru că altcineva le vorbise despre mine
dar ca un făcut
ei nu s-au atins
de ceea ce în realitate era intact
de emoţiile ce-mi prelungeau oboseala
ca amintire pregătitoare a serii
când presărai funig adormiţi
şi molecule de cristal

Urare în alb

la mulţi ani şi învaţă-mă să trăiesc 

la început fără ore fixe
la sfârşit fără cuvinte
prin care trebuie să merg
fiindcă te iubesc
la mulţi ani de fiecare zi
la început în cuvinte născute la timpul
vorbirii de seară şi noapte
când nu adormi niciodată
când stai aici
la timpul
vorbirii