*

poemele mele de dragoste
au hrănit şoriceii
doar copacii mă mângâniau în acest timp
pentru că altcineva le vorbise despre mine
dar ca un făcut
ei nu s-au atins
de ceea ce în realitate era intact
de emoţiile ce-mi prelungeau oboseala
ca amintire pregătitoare a serii
când presărai funig adormiţi
şi molecule de cristal