Cartea şi ritualurile ei

„A citi înseamnă a transforma urme ce au marcat spaţiul, în gând, în senzaţii, în sentimente descrise de cuvinte. Înseamnă a transforma materia în ceva imaterial. Acele urme însă, splendid ordonate aici, vor perpetua succesiunea lineară în spiritul ce le captează. Lectura modelează gândirea. Iar timpul în care ea se derulează, unde fiecare literă, având rolul de stimul, antrenează ochiul mai departe, este o reprezentare fidelă a noţiunii de timp, aşa cum a fost el trăit începând cu primele secole ale erei noastre: timpul unei religii escatologice ce se va afla în opoziţie cu timplul ciclic al grecilor şi al populaţiilor agricole, pe care legătura lor cu pământul le împinge spre circularitatea ciclurilor naturale” -Yvonne Johannot, „Cartea şi ritualurile ei”, în Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporană, Timişoara, Ed. Amarcord, 2000, p. 19.