A scris Anca Suciu pe facebook după ce a postat asta:
Oltenia mea a adăugat 4 fotografii noi.
la pe seama căreia au apărut bancuri legate de vecinătatea Penitenciarului... Şcoala in curtea căreia mai toţi băieţii din Dezrobirii şi-au julit genunchii la meciurile de fotbal desfăşurate pe asfalt. Dar mai presus de toate, a fost şi va rămane scoala din sufletele noastre, cu profesori de neuitat, cu amintiri nepieritoare.
Cu nostalgia copilăriei şi cu dorinţa de a ridica vălul anilor care au trecut peste bătranele ziduri am incercat să desluşim istoria acestui locaş de invăţătură.
Povestea şcolii este una interesantă, documentele de epocă pe care le-am descoperit făcandu-ne să o preţuim mai mult şi să inţelegem mai bine istoria ei.
Data de naştere a şcolii poate fi considerată 15 septembrie 1929 cand ,,subscrisul Cristea Piscanu, rentier, domiciliat in Craiova, strada Carol nr. 9'' dona Municipalităţii Craiova suma de 1.700 000 lei numerar, cu dorinţa expresă de a fi intrebuinţată in totalitate pentru construirea unui local modern de şcoală primară pe un teren aflat in proprietatea primăriei, ,, pe strada Regele loaniţiu, la spatele spitalului Th.l. Preda. Şcoala primară ce se va construi va purta in veci scrisă pe frontispiciu denumirea : Fraţii Sultana si Cristea Piscanu''.
Nu cunoaştem motivele pentru care primăria nu a construit această şcoală la locul specificat (strada Regele loaniţiu este acum str. Dezrobirii, iar spitalul Preda - Clinica de Neuropsihiatrie de pe Calea Bucureşti), cert este că municipalitatea a indeplinit dorinţa domnului Piscanu, clădind, incepand cu octombrie 1929, Şcoala Primară de Fete No.6 ,,Fraţii Sultana şi Cristea Piscanu'' şi Şcoala de Băieţi Nr. 7 ,,Petrache Poenaru'' , ambele pe strada Vasile Alecsandri, la numărul 73. Finalizarea lucrărilor avea să aibă loc in 1934, sub primariatul lui Constantin Negrescu, arhitect fiind A. Vincenz. lnstituţiile, deşi distincte, alcătuiau de fapt o şcoală mixtă, funcţionand in aceeaşi clădire cu etaj care se păstrează pană in zilele noastre.
Construirea ,,şcoalei şi a unei grădine (grădiniţe) de copii'' era dorinţa expresă a domnului Piscanu ,, pentru a ajuta frumosul şi iubitul nostru oraş Craiova in opere de cultură şi cu folos obştesc, pentru concetăţenii mei''.
Grădina de copii avea să fie construită de autorităţi pe actuala stradă Petre Carp, la nr. 2, vis a vis de actualul lnspectorat de Jandarmi Dolj.
Un proces -verbal de inventariere a şcolii, facut in 1939 de ajutorul de primar C. l. Dianu şi de şeful Serviciului Tehnic , Otto Hesselman Carada, ne oferă date importante referitoare la imobilul ,,şcoalei''. Astfel, ,,la Miază-zi se afla strada Vasile Alecsandri, la Răsărit- Penitenciarul Central iar la Miază -noapte şi Apus se găseau proprietăţi particulare''. Cladirea, construită din zidărie masivă, avea 4500 mp, era compusă din 14 camere cu pivniţă, iar acoperişul din tablă galvanizată. Parterul avea ,,1 hall cu scară, 2 săli de clasă, cancelaria, una sală pentru intrarea elevilor, o cabină closet pentru profesori, o cameră closet cu 4 cabine pentru elevi, cu scurgere la hasna''. Etajul avea in plus o cameră de arhivă şi lipseau closetele. Subsolul era destinat ,, pentru servitori, cu o pivniţă''.
Un document care l-am descoperit recent şi datat 11 mai 1939, ne arată că spre strada Alecsandri se afla ,,bustul Petre Poenaru, pe soclu de piatră, aşezat in faţa clădirii şcoalei'' evaluat la 30 000 lei. Ridicarea lui se făcuse cu ajutorul unui comitet de iniţiativă şi cu sprijinul consistent dat de primărie intre 1934-1937.
O comisie de recepţie a primăriei incheia la 30 martie 1940 un alt proces verbal de luare in primire a ,,Grădinei de copii Nr.3'', construcţie aflată in incinta scolii, pe latura nordică. Şi această grădiniţă a fost construită tot din depunerile domnului Piscanu la bănci craiovene, depuneri lăsate prin testament Primăriei Craiova. Grădiniţa fusese utilată de echipa ,,maistorului C. Popescu '' şi avea in dotare 17 bucăţi mese de brad ,,conform schiţei'', 17 scaune de brad, ,,una tablă neagră fără linii cu agăţător, 4 cuere''.
,,Mobilierul fiind executat in bune condiţiuni şi avand in vedere referatul positiv al D-nei Directoare loana Tănăsescu'', comisia declara recepţia făcută, consfiinţind astfel actul de nastere al grădiniţei de copii din curtea şcolii.
Anii de inceput ai activităţii şcolare au fost extrem de dificili. Profesorii aveau la dispoziţie o singură catedră, patru table de scris şi o masă. La intrarea in şcoală, la loc de cinste se afla o placă de marmură inscripţionată cu numele binefăcătorilor , fraţii Sultana şi Cristea Piscanu.
Recreaţiile copiilor erau anunţate printr-un clopot mare cu picioare, orele de geografie erau intregite prin expuneri la globul pămantesc, iar la matematică profesorii foloseau un ,, numărător mic''.
Anii grei ai razboiului aveau să afecteze activitatea de invăţămint. lntre 1944 şi 1947 in şcoală fuseseră cantonate trupele sovietice aliate. Perioada războiului a cauzat pierderea sau distrugerea unui important număr de obiecte de mobilier din inventarul şcolii. Toate cele ,, 16 lămpi cu abatjour '' au fost distruse, la fel candelabrul de bronz, closetele turceşti, 6 scaune cu spătar, o scară de lemn şi fantana din curtea şcolii.
Războiul avea să ducă şi la distrugerea clopotului mare, ,,spart de trupe''.
La 2 martie 1944 un ordin al Administraţiei Municipale impune ca ,,Dl Director al Şcoalei Petre Poenaru, care are in primire intreg inventarul acestei şcoale, să plăteasca suma de lei 2000 ce reprezintă contra valoarea de azi a covorului de iută, ce a fost furat de la şcoală''.
ln octombrie 1947, domnul Dumitru Parvuţă preia conducerea şcolii de la fostul director Vasile Predoescu.
ln 1945 are loc racordarea şcolii la canalul public subteran de către Uzinele Comunale Craiova.
Şcoala ,, de langă puşcărie '' a fost de-a lungul timpului rebotezată, toată lumea cunoscand-o ca ,,Şcoala Nr. 9''. ln ultimii ani aceasta a fost desfiinţată, aici funcţionand in prezent tot o institutie de invatamant, Gradiniţa cu Program Prelungit ,,Petrache Poenaru''.
Cu nostalgia copilăriei şi cu dorinţa de a ridica vălul anilor care au trecut peste bătranele ziduri am incercat să desluşim istoria acestui locaş de invăţătură.
Povestea şcolii este una interesantă, documentele de epocă pe care le-am descoperit făcandu-ne să o preţuim mai mult şi să inţelegem mai bine istoria ei.
Data de naştere a şcolii poate fi considerată 15 septembrie 1929 cand ,,subscrisul Cristea Piscanu, rentier, domiciliat in Craiova, strada Carol nr. 9'' dona Municipalităţii Craiova suma de 1.700 000 lei numerar, cu dorinţa expresă de a fi intrebuinţată in totalitate pentru construirea unui local modern de şcoală primară pe un teren aflat in proprietatea primăriei, ,, pe strada Regele loaniţiu, la spatele spitalului Th.l. Preda. Şcoala primară ce se va construi va purta in veci scrisă pe frontispiciu denumirea : Fraţii Sultana si Cristea Piscanu''.
Nu cunoaştem motivele pentru care primăria nu a construit această şcoală la locul specificat (strada Regele loaniţiu este acum str. Dezrobirii, iar spitalul Preda - Clinica de Neuropsihiatrie de pe Calea Bucureşti), cert este că municipalitatea a indeplinit dorinţa domnului Piscanu, clădind, incepand cu octombrie 1929, Şcoala Primară de Fete No.6 ,,Fraţii Sultana şi Cristea Piscanu'' şi Şcoala de Băieţi Nr. 7 ,,Petrache Poenaru'' , ambele pe strada Vasile Alecsandri, la numărul 73. Finalizarea lucrărilor avea să aibă loc in 1934, sub primariatul lui Constantin Negrescu, arhitect fiind A. Vincenz. lnstituţiile, deşi distincte, alcătuiau de fapt o şcoală mixtă, funcţionand in aceeaşi clădire cu etaj care se păstrează pană in zilele noastre.
Construirea ,,şcoalei şi a unei grădine (grădiniţe) de copii'' era dorinţa expresă a domnului Piscanu ,, pentru a ajuta frumosul şi iubitul nostru oraş Craiova in opere de cultură şi cu folos obştesc, pentru concetăţenii mei''.
Grădina de copii avea să fie construită de autorităţi pe actuala stradă Petre Carp, la nr. 2, vis a vis de actualul lnspectorat de Jandarmi Dolj.
Un proces -verbal de inventariere a şcolii, facut in 1939 de ajutorul de primar C. l. Dianu şi de şeful Serviciului Tehnic , Otto Hesselman Carada, ne oferă date importante referitoare la imobilul ,,şcoalei''. Astfel, ,,la Miază-zi se afla strada Vasile Alecsandri, la Răsărit- Penitenciarul Central iar la Miază -noapte şi Apus se găseau proprietăţi particulare''. Cladirea, construită din zidărie masivă, avea 4500 mp, era compusă din 14 camere cu pivniţă, iar acoperişul din tablă galvanizată. Parterul avea ,,1 hall cu scară, 2 săli de clasă, cancelaria, una sală pentru intrarea elevilor, o cabină closet pentru profesori, o cameră closet cu 4 cabine pentru elevi, cu scurgere la hasna''. Etajul avea in plus o cameră de arhivă şi lipseau closetele. Subsolul era destinat ,, pentru servitori, cu o pivniţă''.
Un document care l-am descoperit recent şi datat 11 mai 1939, ne arată că spre strada Alecsandri se afla ,,bustul Petre Poenaru, pe soclu de piatră, aşezat in faţa clădirii şcoalei'' evaluat la 30 000 lei. Ridicarea lui se făcuse cu ajutorul unui comitet de iniţiativă şi cu sprijinul consistent dat de primărie intre 1934-1937.
O comisie de recepţie a primăriei incheia la 30 martie 1940 un alt proces verbal de luare in primire a ,,Grădinei de copii Nr.3'', construcţie aflată in incinta scolii, pe latura nordică. Şi această grădiniţă a fost construită tot din depunerile domnului Piscanu la bănci craiovene, depuneri lăsate prin testament Primăriei Craiova. Grădiniţa fusese utilată de echipa ,,maistorului C. Popescu '' şi avea in dotare 17 bucăţi mese de brad ,,conform schiţei'', 17 scaune de brad, ,,una tablă neagră fără linii cu agăţător, 4 cuere''.
,,Mobilierul fiind executat in bune condiţiuni şi avand in vedere referatul positiv al D-nei Directoare loana Tănăsescu'', comisia declara recepţia făcută, consfiinţind astfel actul de nastere al grădiniţei de copii din curtea şcolii.
Anii de inceput ai activităţii şcolare au fost extrem de dificili. Profesorii aveau la dispoziţie o singură catedră, patru table de scris şi o masă. La intrarea in şcoală, la loc de cinste se afla o placă de marmură inscripţionată cu numele binefăcătorilor , fraţii Sultana şi Cristea Piscanu.
Recreaţiile copiilor erau anunţate printr-un clopot mare cu picioare, orele de geografie erau intregite prin expuneri la globul pămantesc, iar la matematică profesorii foloseau un ,, numărător mic''.
Anii grei ai razboiului aveau să afecteze activitatea de invăţămint. lntre 1944 şi 1947 in şcoală fuseseră cantonate trupele sovietice aliate. Perioada războiului a cauzat pierderea sau distrugerea unui important număr de obiecte de mobilier din inventarul şcolii. Toate cele ,, 16 lămpi cu abatjour '' au fost distruse, la fel candelabrul de bronz, closetele turceşti, 6 scaune cu spătar, o scară de lemn şi fantana din curtea şcolii.
Războiul avea să ducă şi la distrugerea clopotului mare, ,,spart de trupe''.
La 2 martie 1944 un ordin al Administraţiei Municipale impune ca ,,Dl Director al Şcoalei Petre Poenaru, care are in primire intreg inventarul acestei şcoale, să plăteasca suma de lei 2000 ce reprezintă contra valoarea de azi a covorului de iută, ce a fost furat de la şcoală''.
ln octombrie 1947, domnul Dumitru Parvuţă preia conducerea şcolii de la fostul director Vasile Predoescu.
ln 1945 are loc racordarea şcolii la canalul public subteran de către Uzinele Comunale Craiova.
Şcoala ,, de langă puşcărie '' a fost de-a lungul timpului rebotezată, toată lumea cunoscand-o ca ,,Şcoala Nr. 9''. ln ultimii ani aceasta a fost desfiinţată, aici funcţionand in prezent tot o institutie de invatamant, Gradiniţa cu Program Prelungit ,,Petrache Poenaru''.
