sâmbătă, 25 mai 2019

Spre ziuă m-am mutat cu totul în vis.

A sunat și alarma în el
am amânat-o și
m-am întors grăbită
fiindcă mă așteptai.
Acum scriu aici
în timp ce ne îmbrățișăm
și nici nu-mi pasă
dacă mă mai trezesc.
* updating 7:47
M-am trezit.
Am văzut că visul de-acum nu are nici-o legătură
cu ceea ce mi se propunea să distribui.
Dar e o bună descriere
pentru ce se poate întâmpla cu 40 de ani în urmă.
Aici e un birou notarial de traduceri?
Săru'mâna, da
m-ai invitat înăuntru ca și cum m-ai fi așteptat.
Decorul era neschimbat de acum 40 de ani.
După ce am vorbit ca doi vechi prieteni
și-n același timp ca doi proaspăt necunoscuți
te-am întrebat dacă mă mai ții minte.
Am făcut duș
m-am întors în dormitor
deja veniseră instalatorii din Drumul Taberei
în sufrageria de-acolo.
Și eram încă aici
pe Dezrobirii-Al.I.Cuza
și îmi strigai de dincolo
să mă grăbesc.

Un "extremism de centru":

În autobuz sînt de stînga. Într-o sală de spectacol sînt de dreapta :)

un fel de dor,

un fel de iubire, un fel de regret, un fel de nostalgie, un fel de absurd, un fel de-a scăpa printre degete ceea ce deja ai pierdut, de-a te apropia stând la distanță, de- a cuprinde pierzând, și totuși altceva decât toate acestea, mai mult decât toate acestea, ne apropiam pentru a vedea cât suntem de departe unul de altul

Un titlu fericit: Virgil Nemoianu, Calmul valorilor, Editura Dacia, Cluj, 1971.


Nu am cartea la îndemână în acest moment, dar pot spune că în cuprinsul ei se află articole despre poezia română și despre poezia engleză sau americană, despre autori români și străini, despre probleme de filosofia culturii. Cu bibliografia occidentală „la zi” în acel moment.
Nu fiindcă nu aș avea astăzi și mâine alte griji și probleme personale mi-a venit în minte titlul acesta împreună cu gândul că ar fi bine ca principala tendință europeană să fie spre un timp al calmului valorilor. Dar mă gândesc că de acest ritm al timpului depind într-o măsură considerabilă și liniștea și echilibrul nostru, al fiecăruia.
Fiindcă în acest moment lumea este mult prea agitată după gustul meu.
Iar cultura consumului (de la cele necesare până la un anumit punct, la cele interzise – acestea din urmă generând și cultura derizoriului, a răului și a morții) a atins paroxismul.
Nu zic că ar fi nevoie de austeritate pentru a ne „resemna” cu consumul și cultivarea valorilor culturale. Zic numai că e prea mult zgomot de fond.
Dar până și mașinile au nevoie de liniște pentru a funcționa cum trebuie.

e avarie pe coloană

la instalația de apă din baie
și mi se pare atât de caraghios
să vorbesc despre libertate

Să ai măcar atâta credință

cât să speli geamurile știind că peste două săptămâni echipa de reabiliatre termică și "restaurare" a blocului le va sparge cu târnăcoapele, pentru a le înlocui cu termopane-termopane.

cine te iubește

dansează cu tine în public
și nici nu trebuie să-ți dăruiască
un copac înflorit din fotografie
până la cer

Din vitrina cu cărți

Căutând la ceas târziu în noapte cu totul și cu totul altceva, nu mică îmi este surprinderea să văd și cărticica mea de versuri călduros expusă în Vitrina cu cărți. Mulțumesc, Horia Gârbea!
"Lorena Stuparu,
Unde este trecut numele, Editura Evdokimos
O poetă de mare rafinament, dar şi de o mare discreţie, care desigur dăunează grav notorietăţii sale,
rămâne Lorena Stuparu. Pornită la drum cu seria nouăzecistă, cu şanse egale cu ale fiecăruia, Lorena Stuparu
şi-a estompat imaginea fără a înceta să scrie şi să
iubească poezia. Congenerii săi, la mai bine de 30 de
ani de la vremea când debutul era doar o îndepărtată
speranţă, şi-au făcut loc în literatură după principiul
„unii morţi, alţii plugari”. Lorena Stuparu a păstrat cât
mai mult din fragilitatea şi incertitudinea adolescentină a acelui trecut. Este foarte puţină contrafacere
în poemele Lorenei Stuparu, puţine şi rar ivite în faţa
publicului, ea rămâne o autoare a poeziei „trăite” cu
asumarea naivităţii şi a erorii. Volumul acesta, ca
fiecare din câte a tipărit, merită să fie sărbătorit: Cu
vorbele mele aş putea să-ţi fac amintirea/ mai trainică
decât/ întreaga ta existenţă/ dar ca să nu fiu patetică/
mi-ar ajunge să mergem împreună la Iaşi." (Neuma, p.97)


vineri, 10 mai 2019

Pentru Europa multiculturală

Calendar ortodox 2019, 9 mai. Sfinţii zilei: Sfântul Proroc Isaia. Sfântul mucenic Hristofor. Sfintele Calinica și Achilina. Sfinții mucenici Epimah și Gordian. Cuviosul mucenic Nicolae cel nou din Vunena.
Sfântul Proroc Isaia s-a născut în Ierusalim din neam împărărtesc, fiind fiul lui Amos fratele regelui iudeu Amesie. Tatăl său, Amos, nu trebuie confundat cu prorocul Amos, care a fost doar un păstor, un crescător de animale.
Isaia a crescut cu frica lui Dumenzeu şi a învăţa Legea Domnului. La vremea potrivită s-a însurat cu o fecioară din ceata fecioarelor şi aceea i-a născut fiul. I se spunea prorociţă nu numai pentru că era soţia prorocului ci şi pentru că Dumnezeu o învrednicise şi pe ea cu darul înaintevederii. Isaia a prorocit cu 700 de ani înainte de Hristos, în vremea domniei mai multor împăraţi: Azaria sau Ozia, Ioatam fiul lui Ozia, Ahaz fiul lui Ioatam, Ezechia fiul lui Ahaz şi Manase, fiul lui Ezechia. A prorocit Isaia despre cucerirea Galileei şi a Samariei de către asirieni, despre campania lui Senaherim asupra Iudeii despre părăsirea multor cetăţi, despre căderea Egiptului şi Etiopiei dar mai ales despre zămislirea şi naşterea lui Iisus din Maria Fecioara pentru mântuirea neamului omenesc şi despre crucea pe care Fiul Omului va fi jertfit, iar pentru acestea din urmă mai este poreclit Evanghelistul Vechiului Testament. Tot el a prorocit intratrea domnului în Ierusalim: "Lumineaza-te, lumineaza-te, Ierusalime, ca vine lumina ta, si slava Domnului peste tine a rasarit!" (60, 1).
Prorocul Isaia a făcut să izvorască apă din muntele Sionului şi a izbăvit cetatea Ierusalimului cu rugăciunile lui când era asediată.
Când Manase a devenit rege a făcut cele mai urâte fapte în faţa lui Dumnezeu şi pentru că nu a mai suportat mustrările lui Isaia a poruncit ca acesta să fie tăiat cu fierăstrăul de lemn în pustiu în vremea când prorocul avea 126 de ani.