sâmbătă, 25 mai 2019

Din vitrina cu cărți

Căutând la ceas târziu în noapte cu totul și cu totul altceva, nu mică îmi este surprinderea să văd și cărticica mea de versuri călduros expusă în Vitrina cu cărți. Mulțumesc, Horia Gârbea!
"Lorena Stuparu,
Unde este trecut numele, Editura Evdokimos
O poetă de mare rafinament, dar şi de o mare discreţie, care desigur dăunează grav notorietăţii sale,
rămâne Lorena Stuparu. Pornită la drum cu seria nouăzecistă, cu şanse egale cu ale fiecăruia, Lorena Stuparu
şi-a estompat imaginea fără a înceta să scrie şi să
iubească poezia. Congenerii săi, la mai bine de 30 de
ani de la vremea când debutul era doar o îndepărtată
speranţă, şi-au făcut loc în literatură după principiul
„unii morţi, alţii plugari”. Lorena Stuparu a păstrat cât
mai mult din fragilitatea şi incertitudinea adolescentină a acelui trecut. Este foarte puţină contrafacere
în poemele Lorenei Stuparu, puţine şi rar ivite în faţa
publicului, ea rămâne o autoare a poeziei „trăite” cu
asumarea naivităţii şi a erorii. Volumul acesta, ca
fiecare din câte a tipărit, merită să fie sărbătorit: Cu
vorbele mele aş putea să-ţi fac amintirea/ mai trainică
decât/ întreaga ta existenţă/ dar ca să nu fiu patetică/
mi-ar ajunge să mergem împreună la Iaşi." (Neuma, p.97)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu