Actualitate

Tot Ileana Mălăncioiu, tot Urcarea Muntelui, tot 1985:

Cîntec de dragoste

A fost o primăvară furtunoasă şi tristă
Erai între aceia care credeam că există
Ştiam că tu însuţi te îndoieşti
Şi venisem să-ţi spun că mai eşti.

Îmi alegeam cuvintele cu greu
Mi se părea că nu le mai spun eu
Că apar singure într-o lumină
În care nu mai trebuiau să vină.

Stăteau ca nişte pietre de moară între noi
Şi nu puteau să tragă de roată înapoi
Doar ochiul meu vedea din nou ce mai era
Acolo unde ele mai însemnau ceva.

Acum eu ştiu că vremea aceea nu mai vine
Şi trag cu greu mormanul de vorbe după mine
Ca pe-o recoltă bună din toamna asta tristă
În care nu mai ştiu ce mai există.

Ordinea lucrurilor

Ordinea lucrurilor în camera mea
În jurul meu, în univers nu se poate
Să-mi fie indiferentă, mi-e frică
Decîte ori găsesc ceva răsturnat
Pe masă sau în locul din care-am plecat.

Cine răstoarnă totul în lipsa noastră
Cine vrea să schimbe ordinea peste noapte
Cine împiedică mersul firesc
Al acestei lumi în care eu însămi
Nu mai ştiu ce gîndesc?

Azi-noapte mi s-a părut că e bine
Că trăiesc încă pe acest pămînt
Azi am aflat de un nou secret
Îndreptat împotriva naturii
Azi am aflat de un nou decret

Azi am aflat de o nouă bombă
Azi am aflat de o nouă cometă
Azi am aflat că totul a dispărut
Dintr-un mare depozit de alimente
Şi dintr-un creier care s-a vîndut.

În memoriam
                  lui Virgil Mazilescu

Plouă, acum Virgil începe săbea apă
Şi face teorii că apa nu e rea
Ştia el foarte bine ce băutură este
Şi cîtă vreme va avea s-o bea.

Şi totuşi se grăbea să-şi ia tainul său
Poate-i era mai sete decît ne este nouă
Poate văzînd cum totul se duce s-a temut
Că va veni o vreme cînd nici n-o să mai plouă.

Poate că-a prins chiarceasul pe care-l aştepta
Poate că în sfîrşit se răcoreşte
Şi urlă tot ce-i trece prin cap, ca la beţie
sau poate tace ca un peşte

Fără a fi silit şi este mîndru
Cum nu a mai fost nimeni niciodată
Că lui numai aşa i s-a turnat pe gît
Apa de ploaie care i-afost dată.