De fapt, filozofia chiriaşului grăbit pătrunde foarte încet (în şoaptă) în lumea vieţii.
Chiariaşul este grăbit (mai încape vorbă?) atât la modul pasiv, cât şi (auto)reflexiv. Şi chiar activ (nu-i nici-o contradicţie în diateze). Dar filozofia lui se mişcă lent. Îl ţine în loc.
De-asta şi spuneam nu chiar cu totul şi cu totul altceva în "Argument" la Filozofia chiriaşului grăbit. Studii şi eseuri, Craiova, Editura Aius, 2010 (?): "Reprezentativă în primul rând în plan existenţial şi subiectiv, drama aceasta a instabilităţii locuirii, tipică pentru omul societăţilor modernă şi postmodernă, se joacă deopotrivă în plan metafizic şi politic, iar mângâierile filosofice pe care le aduc distincţiile dintre diverse stadii ale locuirii, ne determină să considerăm binevenită atât tematizarea, cât şi refacerea traseului filosofic al câtorva dintre ipostazele locuitorului cultural".
*
Cât mai e vară, cât mai e până la toamnă, sau, ca să citez niţel, înainte să apună soarele "o, Guillaume":
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu