În pădure nu-i nici-o boemă

"Eu trăiesc în mijlocul norodului. Nu vreau să fiu lumină pentru el".
"Noi suntem nişte animale care trăiesc cu cuvinte. Dar trăim din cuvinte diferite şi în lumi între care nu e nici-o comunicare. Acum ştiu. Dar una e să ştii, şi alta să înţelegi. Iar eu ştiu unde se sfârşesc drumurile noastre. Şi de asta am vrut să te păzesc. Asta se numeşte dragoste".
"Că te gândeşti la cele trupeşti, de-aia eşti grasă. Ia nu te mai gândi, şi-o să vezi că nu mai eşti grasă".
"Auzi tu, în pădure nu-i nici-o boemă...Tu îţi dai seama că trăieşti într-o republică a femeilor demente? Fiindcă cine vorbeşte aşa, e dement. Are mari probleme mintale...Până se desparte sufletul de trup...Sunt foarte amuzat... Când îmi dau seama cât de imbecil pot să fiu, mă apucă un râs isteric, nu ştiu unde se va termina, probabil într-un şanţ...Hai, te pupă moşu. Definitiv".