Chanson d'une saison sans enfer

http://www.youtube.com/watch?v=Rv41rqnbwQs

http://www.youtube.com/watch?v=Rlwz7KkpBXc

Prin parfumul florilor de tei

Nu poţi, nu ai timp, ignori, refuzi să concepi posibilitatea timpului lor. Al oamenilor care îţi rămân indiferenţi.

Cu adevărat cumplit mi se pare însă că gesturi, cuvinte, fragmente de timp unice, „demne de a  fi scrise pe foi de aur” rămân doar "eterne" şi irepetabile.

Dintre Psalmii lui David, cei mai iubiţi

http://www.biserica.org/Biblia/VT/Psalmii/129_index.html

http://www.biserica.org/Biblia/VT/Psalmii/141_index.html

http://www.biserica.org/Biblia/VT/Psalmii/142_index.html

Duminica purtătoarelor de mir, mărturisitoarele Învierii Domnului

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-mironositelor/duminica-mironositelor-sfantul-grigorie-palama-71626.html

Referentul cu limbă albastră

Este un titlu inspirat de un coleg când am urcat în tren de la Craiova în direcţia Caracal-Dragăneşti/Olt-Videle-Bucureşti. Nord. El meregea de asemenea cu trenul. Noi doi eram în acelaşi compartiment. El spunea că merge. Acum trebuie să mă odihnesc un pic ca să nu-mi mai vină absurdităţi din astea în cap dar oricum să reţin că el mergea.

A, da. El de asemenea trebuia să susţină un referat la FFUB în favoarea unui candidat la titlul de doctor. Şi-l durea gâtul. Eu i-am spus să cumpere Decasept când ajunge în gară că face minuni, dar îţi albăstreşte pentru un timp limba. Şi-atunci el a zis că o să cumpere după ce susţine referatul, să nu se facă de minunea lumii. Dar de ce? – l-am întrebat. Mie mi-ar fi plăcut foarte mult ca toţi referenţii mei sau măcar unul dintre ei să fi avut limba albastră în decembrie 2004. Da, chiar aşa: Referentul cu limba albastră. Iată un titlu.

Seară de fum

Aveam o cvintă (nemanuelină) de gogoşari roşii pe o farfurioară-surioară albă. Ei nu mai aveau absolut nici-un gust după ce-i ţinusem o zi în apă ca să le iasă oţetul prin toţi porii astfel deschişi. Dar pe o masă de proteine valoarea lor estetică plutea incontestabilă. Plus inevitabila salată de lacrimi.

Urma ceasului de la tine pe-ncheietura mâinii mele stângi

Găsitorului, recompensă.

În prăvălie, ca-n prăvălie

VISE DE PRIZONIER

Da, visez, sigur că visez. Corpul meu este alcătuit din pământ, apă şi vis.

Tu locuieşti în toate căsuţele de lemn pe care le-am găsit în fotografia din dimineaţa asta. Scăpase din pachet, ca la cărţile de joc. E alb negru senin, gri luminos şi odihnitor acolo la tine pe dealuri. Munţii cei neprietenoşi au dispărut din peisaj. Să aruncăm ceva în urma noastră, dar nu un pieptene, să nu crească tot o pădure despărţitoare, să aruncăm un vas care să se umple cu o mare roşie şi să ne lase să o străbatem în picioare şi să uităm de munţii neîndurători cu durerea.

Eu o să mai stau un pic în maşinuţa Porsche gri metalizat pe care mi-ai trimis-o cu oul Kinder, ca să nu vin pe jos până la tine. Este exact ca aceea pe care am cumpărat-o împreună cu oul Kinder din 1995 şi ne-am plimbat cu puţin timp înainte de Înviere. Să fie duminică şi acum, în orice clipă. Să vină înapoi străzile umbroase şi vechi, sâmbetele geroase şi înzăpezite, orele dăruirii totale, draperia înflorată a mamei tale de la intersecţia Banu Manta cu 1 Mai, faţa de masă apretată cu un iepuraş cusut în urma acului de pe maşina de spălat, el să stea mirat acolo zile şi ore la rând, păturica de când erai bebeluş să ne învelească pe amândoi, incluzând şi îndelunga foame de a visa.

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2013-5.html

Adică ceea ce de fapt nu vinzi şi nu tîrguieşti, cît şi mirodenii dacă uneori negustor te numeşti:

http://www.pravaliaculturala.ro/mirodenii_2013-5.html