În prăvălie, ca-n prăvălie

VISE DE PRIZONIER

Da, visez, sigur că visez. Corpul meu este alcătuit din pământ, apă şi vis.

Tu locuieşti în toate căsuţele de lemn pe care le-am găsit în fotografia din dimineaţa asta. Scăpase din pachet, ca la cărţile de joc. E alb negru senin, gri luminos şi odihnitor acolo la tine pe dealuri. Munţii cei neprietenoşi au dispărut din peisaj. Să aruncăm ceva în urma noastră, dar nu un pieptene, să nu crească tot o pădure despărţitoare, să aruncăm un vas care să se umple cu o mare roşie şi să ne lase să o străbatem în picioare şi să uităm de munţii neîndurători cu durerea.

Eu o să mai stau un pic în maşinuţa Porsche gri metalizat pe care mi-ai trimis-o cu oul Kinder, ca să nu vin pe jos până la tine. Este exact ca aceea pe care am cumpărat-o împreună cu oul Kinder din 1995 şi ne-am plimbat cu puţin timp înainte de Înviere. Să fie duminică şi acum, în orice clipă. Să vină înapoi străzile umbroase şi vechi, sâmbetele geroase şi înzăpezite, orele dăruirii totale, draperia înflorată a mamei tale de la intersecţia Banu Manta cu 1 Mai, faţa de masă apretată cu un iepuraş cusut în urma acului de pe maşina de spălat, el să stea mirat acolo zile şi ore la rând, păturica de când erai bebeluş să ne învelească pe amândoi, incluzând şi îndelunga foame de a visa.

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2013-5.html

Adică ceea ce de fapt nu vinzi şi nu tîrguieşti, cît şi mirodenii dacă uneori negustor te numeşti:

http://www.pravaliaculturala.ro/mirodenii_2013-5.html