duminică, 21 iulie 2013

Continuarea plimbării pe râul Moscova




Mânastirea Nouă a Mântuitorului (Novospassky ) este cea mai veche din Moscova, construită din lemn începând cu anul 1300. Dacă la început s-a numit Mânăstirea Mântuitorului, în timpul domniei lui Ioan al III-lea, în 1490, locul de amplasare al aşezământului monahal s-a schimbat, primind numele de Mânăstirea  Nouă a Mântuitorului.
La începutul secolului al XVII-lea (corespunzător unei perioade tulburi din istoria Rusiei) aceasta a fost jefuită şi distrusă. Ţarul Mihai Romanov a sprijinit renaşterea şi reconstruirea acestui locaş sfânt.
Catedrala principală (Catedrala Schimbării la Faţă) a fost construita în 1645-1647, pe locul bisericii din secolul al XV-lea. Zidurile din lemn au fost înlocuite cu ziduri din piatră. La mijlocul secolului al XVII-lea mânăstirea a jucat un rol important în lupta împotriva  tătarilor din Crimeea.
În acelaşi secol mânastirea s-a transformat într-un loc unde se oficia slujba religioasă pentru ţari.
În 1690 a început să fie utilizată şi ca loc de detenţie pentru rebeli. În timpul epidemiei de ciumă a constituit unul dintre cele mai importante locuri de carantină, mulţi dintre locuitorii Moscovei adăpostindu-se aici.
În 1812 a fost distrusă de trupele lui Napoleon.
În secolul al XX-lea, mânăstirea a încetat să mai existe, fiind lichidată  în 1918. După confiscarea bunurilor, mânăstirea a fost transformată într-un penitenciar politic, un spaţiu de muncă silnică şi de tortură pentru cei consideraţi duşmani ai noii orânduiri. Într-una din biserici au fost împuşcaţi mulţi oameni, cadavrele lor fiind îngropate în pereţii din partea  râului Moscova. În 1920 a fost închisă aici şi fiica lui Lev Tolstoi, Alexandra.
Mai târziu în acest spaţiu au funcţionat diverse instituţii, de la centru de dezintoxicare pentru alcoolici, până la apartamente rezidenţiale.
Catedrala principală (Catedrala Schimbării la Faţă) este cunoscută pentru frescele sale unice de secol XVII. Printre alte imagini, aici se află arborele genealogic al familiei Romanov, iar la intrarea în pridvor sunt înfăţişaţi 10 filosofii greci alegorie a "credinţei păgâne" care în sine are valoare, dar în comparaţie cu înţelepciunea creştină nu se poate ridica deasupra pridvorului.


Fotografii, explicaţii şi traducere în română de Tatiana Bitkova

Ceea ce pot adăuga este că în această mânăstire cu o istorie atât de zbuciumată şi care a revenit la menirea ei iniţială, i-am pomenit spre sfârşit de iunie a.c. pe toţi aceia de care îmi este în permanenţă dor - vii şi adormiţi, cu vieţi mai mult sau mai puţin zbuciumate. Şi am mâncat un excelent borş de fasole şi o nemaipomenită plăcintă cu peşte.

joi, 18 iulie 2013

Poezii de Claudiu Komartin

NU, MAMĂ, NU AM VRUT CU BUNĂ ŞTIINŢĂ SĂ MĂ DISTRUG.
Nici măcar nu mai e vorba de mine aici.
Vreau să vorbesc în locul celor ce s-au
anihilat cu eficienţă maximă
dar nu mai cred că se poate spune ceva decent
în numele altora. Prietenul meu al cărui scalp
putrezeşte acum sub un deal
e cu mine.

Şi prietenul lui, care şi-a sfărâmat tâmpla
de osul unui stegocer
e aici,
şi suntem ca în ziua dintâi.

Imaginea se întunecă progresiv, până la punctual unde
pelicula începe să ardă.
Dăm ca disperaţii din mâini, cineva încearcă să
stingă ce se mai poate, proiectorul derulează în beznă,
cu ploaia alături, filmul nostru tăcut.

Am văzut statisticile. La fiecare şapte oameni
care iubesc, unul urăşte cu furie.

Ţi-ar îndesa explozibil în gură. Ar măslui totul.
N-are decât.
Aş putea accepta scenarii mai rele.
Aş putea scrie ce am vrut să scriu,
iar apoi să dispar.

Tribul acesta va continua să caute hrană,
Să se-nmulţească şi să prospere.

Superstiţiile tale, mamă, nu m-au ferit de nimic.


POATE CĂ EXISTĂ UN REFUGIU ÎN FRUMUSEŢE.
Ani de-a rândul am vrut să cred asta.

Că pot vedea limpede fără să privesc.
Că pot auzi clar fără a fi nevoit să ascult.

Nu am nimic de spus despre societate.
Nu am avut niciodată.

Credeam că aş putea fi într-o zi eu
prinţul Rumi care şi-a contemplat sufletul.
Nu ştiu nimic despre suflet.
Nu mi-am văzut aura nicodată.

Biologia nu mi-a dezvăluit altceva
decât mutaţii şi procese evolutive.

Un fizician spunea că e posibil ca fiecare gest
pe care-l începem să dea naştere unei lumi.

Lumi paralele, în care purtăm pălării ciudate
şi suntem fericiţi.


Claudiu Komartin, Din Poem pentru cei de pe urmă, în Cobalt, Casa de Editură Max Blecher, 2013, pp.70-72.

sâmbătă, 13 iulie 2013

De pe Colina Vrăbiilor

Воробьевы горы, de la poalele căreia ne-am îmbarcat pentru o plimbare pe râul Moscova în iunie a.c.

De pe Colina Vrăbiilor,  cel mai înalt loc din Moscova, putem admira o panoramă a oraşului. În evul mediu aici a fost satul cu acelaşi nume. Propietarul satului avea numele Vrabie. La sfârşitul sec. XV soţia marelui cneaz al Moscovei Vasile I a cumpărat satul . Din aceeaşi perioadă satul şi împrejurimile lui au fost în stăpânirea cnejilor, apoi a familiei ţarului.

Новодевичий монастырь
Mănăstirea Novodevici
Mănăstirea este situată în partea din faţă a Colinei Vrăbiilor, pe celălalt mal al râului Moscova. Din vârful colinei se  pot vedea zidurile colorate în roşu şi alb şi cupolele de aur. Mănăstirea a fost construită în apropierea Moscovei de tatăl lui Ivan cel Groaznic.
 Aceasta s-a transformat rapid într-o mănăstire a fetelor şi femeilor aristocraţiei ruse, care preferau să se călugărească sau erau forţate să facă acest lucru de către taţii lor sau în urma morţii bărbaţilor sau a divorţului. Atât prima soţie, cât şi sora lui Petru cel Mare au fost călugărite aici, la Mănăstirea Novodevici. Acesta este cel mai frumos şi mai romantic loc din Moscova, cu valoare istorică şi arhitecturală inestimabilă.


Храм Христа Спасителя
Catedrala Hristos Mântuitorul
După ce ruşii l-au alungat pe Napoleon, ţarul Alexandru I a hotărât printr-un decret ridicarea acestei catedrale, ca mulţumire „pentru purtarea de grijă dumnezeiască, ce a salvat Rusia ”.  Chiar dacă prima piatră de temelie s-a pus în 1817, în colina Vrăbiilor, o catedrală a fost ridicată mult mai târziu aproape de Kremlin, în perioada 1839-1883. Consacrarea acesteia  avut loc în acelaşi timp cu încoronarea lui Alexandru al III-lea.
În 1931 Stalin a ordonat că biserica să fie distrusă. În acest loc a vrut să construiască o clădire uriaşă a Palatului  Sovietelor, cea mai mare clădire din lume, cu o statuie urişă a lui Lenin plasată în partea de sus.  Dar nu au fost suficienţi bani pentru a pune în aplicare planul. În curând a început războiul. În final, în vremea de Hruşciov a fost construită o piscină în aer liber.
În anii  ‘90  Catedrala a fost construită din nou, dar nu în piatră, ci din beton. Basoreliefurile sunt din plastic. Din nou, nu a fost suficienţi bani. Se spune primarul de atunci al Moscovei i-a obligat să plătească pe proprietarii de cazinouri. S-a încercat ca noua catedrală să fie cât mai apropiată de cea originală, dar au fost introduse şi elemente funcţionale noi, cum ar fi: sala Sfântului Sinod, sala Consiliilor bisericeşti, precum şi birouri ale administraţiei patriarhale şi saloane de recepţie.
Valoarea sa artistică a fost îndoielnică de la început. Catedrala aceasta este implicată într-o mulţime de scandaluri, atât comerciale, cât şi politice dintre care cel mai faimos este legat de trupa punk Pussy Wright.

Privelişte

Fotografiile şi explicaţiile istorice îi aparţin doamnei Tatiana Bitkova, căreia îi mulţumesc frumos.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Debut comparativ

Într-o latură a catedralei Iisus Mântuitorul la Moscova, în 2003

Cu Gabi Tănăsescu în apropierea bisericii Vasili Blajenâi

Gabriela:) în Piaţa Roşie

Cu Gabi Toma Tănăsescu şi Bogdan Mihai Popescu în aceeaşi zonă

În metroul moscovit

Cu Gabi Toma şi Iuri Gagarin

La Kiev, în drum spre Lavra Pecerska, acum un deceniu

Fotografii de Diana Popescu, căreia îi mulţumesc.