Mânastirea Nouă a Mântuitorului (Novospassky ) este cea
mai veche din Moscova, construită din lemn începând cu anul 1300. Dacă la
început s-a numit Mânăstirea Mântuitorului, în timpul domniei lui Ioan al III-lea, în 1490, locul de amplasare al aşezământului
monahal s-a schimbat, primind numele de Mânăstirea Nouă a
Mântuitorului.
La începutul secolului al XVII-lea (corespunzător unei perioade
tulburi din istoria Rusiei) aceasta a fost jefuită şi distrusă. Ţarul Mihai
Romanov a sprijinit renaşterea şi reconstruirea
acestui locaş sfânt.
Catedrala principală (Catedrala Schimbării
la Faţă) a fost construita în 1645-1647, pe locul bisericii din secolul
al XV-lea. Zidurile din lemn au fost înlocuite cu ziduri din piatră. La mijlocul secolului al
XVII-lea mânăstirea a jucat un
rol important în lupta împotriva tătarilor din Crimeea.
În acelaşi secol mânastirea s-a transformat într-un loc
unde se oficia slujba religioasă pentru ţari.
În 1690 a început să fie utilizată şi ca loc de detenţie pentru rebeli. În timpul epidemiei de ciumă a constituit unul
dintre cele mai importante locuri de carantină, mulţi dintre locuitorii
Moscovei adăpostindu-se aici.
În 1812 a fost distrusă de trupele lui Napoleon.
În secolul al XX-lea, mânăstirea a încetat să mai existe, fiind lichidată în 1918. După confiscarea bunurilor, mânăstirea a fost
transformată într-un penitenciar politic, un spaţiu de muncă silnică şi de
tortură pentru cei consideraţi duşmani ai noii orânduiri. Într-una
din biserici au fost împuşcaţi
mulţi oameni, cadavrele lor fiind îngropate
în pereţii din partea râului Moscova. În 1920 a fost închisă aici şi fiica lui Lev Tolstoi,
Alexandra.
Mai târziu în acest spaţiu au funcţionat diverse instituţii, de la centru de dezintoxicare pentru alcoolici,
până la apartamente rezidenţiale.
Catedrala principală (Catedrala Schimbării la Faţă) este cunoscută pentru frescele
sale unice de secol XVII. Printre alte imagini,
aici se află arborele genealogic al
familiei Romanov, iar la intrarea în pridvor
sunt înfăţişaţi 10
filosofii greci – alegorie a "credinţei
păgâne" care în sine are valoare, dar în
comparaţie cu înţelepciunea creştină
nu se poate ridica deasupra pridvorului.
Fotografii, explicaţii şi traducere în română de Tatiana Bitkova
Ceea ce pot adăuga este că în această mânăstire cu o istorie atât de zbuciumată şi care a revenit la menirea ei iniţială, i-am pomenit spre sfârşit de iunie a.c. pe toţi aceia de care îmi este în permanenţă dor - vii şi adormiţi, cu vieţi mai mult sau mai puţin zbuciumate. Şi am mâncat un excelent borş de fasole şi o nemaipomenită plăcintă cu peşte.
