duminică, 21 iulie 2013

Continuarea plimbării pe râul Moscova




Mânastirea Nouă a Mântuitorului (Novospassky ) este cea mai veche din Moscova, construită din lemn începând cu anul 1300. Dacă la început s-a numit Mânăstirea Mântuitorului, în timpul domniei lui Ioan al III-lea, în 1490, locul de amplasare al aşezământului monahal s-a schimbat, primind numele de Mânăstirea  Nouă a Mântuitorului.
La începutul secolului al XVII-lea (corespunzător unei perioade tulburi din istoria Rusiei) aceasta a fost jefuită şi distrusă. Ţarul Mihai Romanov a sprijinit renaşterea şi reconstruirea acestui locaş sfânt.
Catedrala principală (Catedrala Schimbării la Faţă) a fost construita în 1645-1647, pe locul bisericii din secolul al XV-lea. Zidurile din lemn au fost înlocuite cu ziduri din piatră. La mijlocul secolului al XVII-lea mânăstirea a jucat un rol important în lupta împotriva  tătarilor din Crimeea.
În acelaşi secol mânastirea s-a transformat într-un loc unde se oficia slujba religioasă pentru ţari.
În 1690 a început să fie utilizată şi ca loc de detenţie pentru rebeli. În timpul epidemiei de ciumă a constituit unul dintre cele mai importante locuri de carantină, mulţi dintre locuitorii Moscovei adăpostindu-se aici.
În 1812 a fost distrusă de trupele lui Napoleon.
În secolul al XX-lea, mânăstirea a încetat să mai existe, fiind lichidată  în 1918. După confiscarea bunurilor, mânăstirea a fost transformată într-un penitenciar politic, un spaţiu de muncă silnică şi de tortură pentru cei consideraţi duşmani ai noii orânduiri. Într-una din biserici au fost împuşcaţi mulţi oameni, cadavrele lor fiind îngropate în pereţii din partea  râului Moscova. În 1920 a fost închisă aici şi fiica lui Lev Tolstoi, Alexandra.
Mai târziu în acest spaţiu au funcţionat diverse instituţii, de la centru de dezintoxicare pentru alcoolici, până la apartamente rezidenţiale.
Catedrala principală (Catedrala Schimbării la Faţă) este cunoscută pentru frescele sale unice de secol XVII. Printre alte imagini, aici se află arborele genealogic al familiei Romanov, iar la intrarea în pridvor sunt înfăţişaţi 10 filosofii greci alegorie a "credinţei păgâne" care în sine are valoare, dar în comparaţie cu înţelepciunea creştină nu se poate ridica deasupra pridvorului.


Fotografii, explicaţii şi traducere în română de Tatiana Bitkova

Ceea ce pot adăuga este că în această mânăstire cu o istorie atât de zbuciumată şi care a revenit la menirea ei iniţială, i-am pomenit spre sfârşit de iunie a.c. pe toţi aceia de care îmi este în permanenţă dor - vii şi adormiţi, cu vieţi mai mult sau mai puţin zbuciumate. Şi am mâncat un excelent borş de fasole şi o nemaipomenită plăcintă cu peşte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu