marți, 29 octombrie 2013

Pagina de gardă

De la tine învăţ să aştept.
Sunt liberă
într-o carte de versuri
în aerul amorţit
te pot plânge în libertate.
Tu însuţi devii nerăbdător
la o masă
le citeşti elegia pe care ţi-au scris-o
fără de cântec
fără de  stele pe cer.
Nu-mi amintesc din cărţile frumoase
decât dorinţa de a fi fost atunci
împreună.
Să-i întrebăm
de ce nu te-au văzut
aşa cum eşti acum :
Un nume caligrafiat
cu sensul mântuirii.
De la tine învăţ să uit.
Sunt liberă
să te caut
cu aşteptarea, cu oboseala, cu înfrigurarea
cu viaţa ce s-a-ntunecat.

Restul tot e colorat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu