De la tine învăţ să
aştept.
Sunt liberă
într-o carte de
versuri
în aerul amorţit
te pot plânge în
libertate.
Tu însuţi devii
nerăbdător
la o masă
le citeşti elegia
pe care ţi-au scris-o
fără de cântec
fără de stele pe cer.
Nu-mi amintesc din
cărţile frumoase
decât dorinţa de a
fi fost atunci
împreună.
Să-i întrebăm
de ce nu te-au văzut
aşa cum eşti acum :
Un nume caligrafiat
cu sensul mântuirii.
De la tine învăţ să
uit.
Sunt liberă
să te caut
cu aşteptarea, cu
oboseala, cu înfrigurarea
cu viaţa ce
s-a-ntunecat.
Restul tot e
colorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu