Nu pierdeţi ultimele reduceri!

Măcar voi, dragi cititori virtuali!

http://www.hotel-fortuna.ro/?wysija-page=1&controller=email&action=view&email_id=187&wysijap=subscriptions

Un răspuns din vara trecută.

Femeia de 33 de ani

"dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă".

se deşteaptă?

trebuie să fie aerul acela subţire

din 1995

trebuie să fie fluturele acela

bun şi mic

adus din concediu

trebuie să fie uşa ta cuminte

din visul ce se reîntoarce-n visul meu

trebuie să fie domnul acela

care ne fotografia la amiază

într-un an oarecum minunat.

Dicţionar de duminică

"Veneam dinspre jazz, te întorceai mereu înspre blues: pentru unii e timpul să apună la răsărit; pentru alţii a venit vremea să răsară în plin asfinţit.
Am întâlnit viaţa la un colţ de stradă: am iubit-o şi am uitat-o. Am şi acum poza ei în portofel şi un număr de telefon la care răspunde ta'su.
Gheaţa care nu ţine de foamea întâmplării de a fi" - Florin, în timp ce căutam cine ştie ce cuvânt, ca şi acum, notând din când în când vorbele lui - tunând sau adiind pe firul telefonic.

Altă scenă, alţi aburi (2)

un „dulce” de Bucureştii noi

un etern început

din oraşul naşterii tale

să-ţi iei trupul strălucitor

înapoi

şi-nmiresmat să colinzi străzile vechi

atât de subţire şi nepătimitor

în sfârşit

să-ţi fie mai bine decât nouă

ca-n ziua aceea când bătea un crivăţ cumplit

şi aşteptam învierea morţilor

Nu aş vrea să vă tai cheful, dar...

nu văd în faţa ochilor decât asta

http://www.youtube.com/watch?v=hvs60IhojjE

Să ne visăm unul pe altul

atârnându-ne pietricele albastre de gât

în miezul verii dintr-o altă realitate

într-un fel de copilărie

pe zi ce trece 

de cine altcineva ar mai putea să ne lege

decât de mama pământ

şi de Tatăl nostru care eşti în ceruri

"Visul ferice", florile de tei...

Câte ceva despre visul de rezistenţă

la

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2014-2.html#11

Şi ţi-am dat viaţă din viaţa mea

ascultam o incantaţie

despre transcendentalism şi nominalism

mă gândeam că noi doi stăm acum unul în altul

absorbiţi în acelaşi nume

pe urmă

am trecut pe la tine şi pe la bunicul Sabin

şi cărţile tale în CV-ul meu

în acelaşi buzunar ceasul meu şi ceasul tău în noiembrie 2013

ca în decembrie 1992 când ai plecat pentru prima dată

ca în februarie 1987

când nu ştiam cine este destinatarul:

asculţi un cântec la fereastra mea

dorm şi eu cu norii pe deasupra

căci undeva viscoleşte lumina

iar aerul rece stă gata să-mi vorbească

tot ce te rog

este să nu mă mai întorci

din visul meu către tine.

De poveste

Ar trebui să nu scriu iarăşi despre mine, despre generozităţile prietenilor mei şi bunătăţile lumii acesteia împărtăşite din ce în ce mai rar.

Să scriu mai bine despre băiatul din canal care-şi răsfăţa câinele cu bunătăţile primite de la biserică, despre privirea lui iubitoare, despre hârjoneala şi comuniunea lor stând întinşi în zăpadă lângă acelaşi gard.

Să scriu despre homlesul care-şi ţinea soţia de mâna stângă în timp ce ea cu dreapta îşi turna pe cap apă dintr-un un ibric, protejându-şi intimitatea. Despre cum au rămas ei doi împreună de-atâţia ani, mutându-se de la o centrală la alta, de la o scară la alta, despre câte gospodării şi-au spulberat. Despre hainele lor curate şi...cochete. „Şi mâncare, şi căldură” – am auzit-o odată pe ea, când duceam gunoiul. Pe el nu l-am auzit vorbind. Despre dragoste în vreme de război. Despre pieptul ei decorat de mărţişoare în ziua de 1 martie şi despre cum mergea mândră, încadrată de fiu şi de soţ, şoptindu-le oarecum gutural: „când s-o-ntâmpla ce-o fi mai rău cu mine...” şi mai departe m-am sfiit să aud. Despre adăpostul din frunze - „coverca” pe care şi-o ridicaseră în spatele blocului şi cât de sprinţar aducea el apă în bidoane de 5 litri de la pompa de lângă containerele de gunoi. Despre cât de atentă pregătea ea masa în mica bucătărie de vară pe care şi-o încropise cu lucruri de căpătat sau găsite. Despre dormitorul şi sufrageria lor cu frunze şi flori – dar fără arme -, despre aerul lui triumfător când i-a adus o chiuvetă şi-un capac de veceu. Toată vara aceea din 2006 nu i-am auzit o singură dată certându-se sau ţipând unul la altul. Apoi s-au mutat în spatele altui bloc şi mă gândeam că ar merita un premiu. De vreo jumătate de an nu i-am mai văzut. Poate şi-au găsit în sfârşit o locuinţă de-adevăratelea, nu una de poveste.