Altă scenă, alţi aburi (2)

un „dulce” de Bucureştii noi

un etern început

din oraşul naşterii tale

să-ţi iei trupul strălucitor

înapoi

şi-nmiresmat să colinzi străzile vechi

atât de subţire şi nepătimitor

în sfârşit

să-ţi fie mai bine decât nouă

ca-n ziua aceea când bătea un crivăţ cumplit

şi aşteptam învierea morţilor