Raţele şi vânătorii

în oraşul cald al braţelor tale

dacă îţi ţii degetele în urechi

şi închizi ochii

nu-ţi mai auzi nici măcar bătăile inimii

iar paşii străbat case numai de ei ştiute 

aşa că

poţi să te gândeşti netulburat

la jumătatea de minge

tăiată de domnul Fiedler

când a scăpat în rondul lui de flori

de la F 9

la “Raţele şi vânătorii”.

Izvorul Tămăduirii

http://www.credo.ro/Izvorul-Tamaduirii.php

http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/MENIU%20STANGA/ACATISTIER/acatistizvorultamaduirii.html

EVANGHELIA: Ioan 2, 12-22

După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile. Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie". Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.

Vineri, in Saptamana Luminata, ortodoxia sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin. Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tamaduirii".

La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului.

In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

Hristos Cel inviat, Izvor nesecat de daruri pentru noi, sa fie pururi in mijlocul nostru. Amin.

Puii de muşcată franţuzească

"Ce vezi în pozele ataşate sunt puii care s-au prins din muşcata franţuzească pe care mi-ai adus-o tu.

Pe la sfârşitul lui Martie am găsit-o căzută sub povara greutăţii pe fotoliul din balcon care e sub fereastra de la dormitorul meu  şi m-am intristat tare pentru că era aşa mare şi frumoasă şi plină de flori....

Aşa că m-am gândit să tai lăstari şi să-i pun la prins direct în pământ.

Şi am tot tăiat şi am pus în ghiveci, şi în alt ghiveci şi în altul, până s-au făcut vreo treisprezece ghivece plus vreo doua borcane mari în care le-am pus la prins în apă.

Şi acum priveşte ce minunăţie de muşcăţel au ieşit!".

Silvana Manuela, draga şi buna mea prietenă-vecină-colegă din copilărie - cu permisiunea ei

O diplomă frumoasă

Este o formă de recunoaştere care mă onorează, mă înduioşază şi mă ajută să desluşesc sensul celor scrise când încă mai credeam că mă pot juca la nesfârşit cu stările născute din cuvintele mele - cum este microeseul acesta pe care l-am numit "Iubeşte şi lasă-mă-n pace" şi care poate fi citit, printre scrierile altor îndrăgostiţi, aici:

http://www.bibliotecaarad.ro/sites/default/files/finalisti_scrisori_dragoste_2014.pdf

Mami, mami, mami

Ani la rând am scris aceste cuvinte pe ultima filă a caietelor de elevă şi studentă cu sentimentul vieţii care “palpită” acolo, ca un ultim refugiu în timpul unor ore de curs poate prea friguroase, poate prea apăsătoare, poate prea încărcate de vorbe, vorbe, vorbe.

Şi au mai fost săptămânile trecute  când aş fi vrut din ce în ce mai mult să am răgazul de a mă ascunde într-un gheţar de lacrimi, şi a mai fost acea îmbrăţişare de adio: “Gata, de-acum nu mai suntem copii”.

Dar astăzi Hristos a înviat!

Şi dragostea nouă care ne înfrăţeşte nu cunoaşte hotare - ca şi aceea de la începuturi, ca şi aceea de la sfârşitul caietelor mele de elevă.