după ce mă-ntorc de la biserică
aș sta întinsă la infinit
să văd cum e odihna veșnică
ochii mei se închid cel mai frumos
respirația e cea mai proaspătă
inima e cea mai bună
din mâțișori noi făceam animale
la ora de lucru manual
din fiecare mugur câte-un puișor
matricea lor era neobosită
ca să pot adormi
m-apuc să-i caut în rețea
pe mama, pe tata și pe Florin
ei se-ascund în vis
și fug de mine
ca și cum le-ar fi teamă să nu-i readuc
la această viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu