în copilăria noastră trăită cu artă
nu conta că Nicușor Tonitza de la scara 2 cânta la
vioară
importantă era aleea din spatele blocului F 8 pe
care mă-ntorc și-acum
de la școală căutând-o pe mama la fereastra cu flori
și păpuși
nu contau biblioteca din lemn de nuc, nici scrinul
din lemn de trandafir
important era atelierul de sculptură în cretă de la
capătul blocului
nu conta încleştarea
bătăliilor cu sulițe din pomii de iarnă
importante erau steagul de luptă și armistiţiul
important era etajul trei
care însemna cerul etajului doi
acolo strigam la Mena și la
bunica ei “None” din Milano
când mi se făcea urât
important era să pronunțăm cât mai corect
înger individ inginer
inorog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu