O scriitură de Ionel Ciupureanu

Existenţa fizică a celuilalt


Aş fi putut să-mi dau seama de asta dar oare e vina mea? Oare nu nu ştie oricine că e o treabă riscantă să scoţi, de exemplu, ceva din, să zicem, cineva într-un loc de care nu mă îndoiesc de existenţa lui fizică? Şi oare n-am plătit acest risc? Şi ca să spun cinstit, nici măcar la strânsul, ori la împrăştiatul atâtor şi atâtor "altele şi altele" acel cineva nu s-a arătat la înălţime, şi nici nu era măcar informat asupra chestiunilor tehnice, deşi se bucura de-o faimă, cum să spun, aproape neverosimilă. L-am protejat din pricina celuilalt de care-mi era milă din cauza proprie-mi persoane. Lacrimile i se revărasu în şuvoaie încât ar fi fost o prostie să mă îndoiesc de existenţa lor fizică. Mă pot abţine însă de a-mi da cu părerea în ceea ce priveşte sinceritatea care le-ar fi putut provoca. Cu vocea şoptită, ţinându-şi în mână sticla de bere, uitându-se de parcă încăperea i-ar fi fost cunoscută.

Din volumul Adormisem şi mă gândeam, Pontica, 2005, p.12

Numărătoarea inversă

ei joacă volei cu soarele
în centrul paharului cu sifon
înfloreşte o crizantemă albă
ei aleargă după minge
mingea se izbeşte de copaci
copacii se înalţă în continuare
sau aşa lasă impresia
ele râd
banda se derulează de la capăt
doi se iau la întrecere
ele încep să danseze
majoritatea mănâncă
şi toate astea în camera mea
unde să umbli îmbrăcat în voie
este un paradis

Senzaţii

Chiriaş grăbit - noţiune cu potenţial filozofic deprimant după ce-a trecut zbenguiala hermeneutică.
2 Mai - staţiune statornică pe malul albastru al Mării Negre îmbibată cu optimismul lucrurilor neschimbătoare.
Aici, cu Ileana V.

Anonimul zilelor

lumea noastră, lumea asta

din care te-alege teama

las-o şi pe ea să urce în autobuz

lumea asta care te-acoperă

cu văzul cu auzul cu uitarea

să nu ştie să te iubească

să nu fie altă tristeţe care te-ar obosi

lumea noastră îngenuncheată-n armonia bolii

tânguire obiectivă

ceaţă odihnitoare

las-o în urma cârdurilor de vrăbii

nu se lasă imitate de tine

când se prăbuşesc brusc

rosteşte lumea asta, lumea asta

te aşteaptă-acasă în plecarea ta

dimineaţa-nfrigurată care a fugit cu trenul

armonia vagoanelor

dar aste declaraţii vor fi înlocuite de tăcere

te voi simţi foarte aproape în lumea asta

tot ce-am iubit am înconjurat cu deznădejde şi milă

ce-am iubit a fost tot un înveliş de teamă

şi deasupra dâre de cer

de un albastru nemaipomenit

O minimă apropiere

în biblioteca de azi
nu mă mai suport
fără semnătura ta eroică sub rândurile astea reci
după ce notez asta
sau invers
îmi este imposibil, îmi mai este şi sete
şi totuşi foamea în biblioteca de azi
părea mai profundă
îmi este imposibil să mă ignor
deşi înainte de foame
mi-a fost dor

Florin vazut de prietenul Adrian Boureanu

Florin vazut pentru prima data de bunul lui prieten Valeriu Pantilimon

cind se intorceau cu trenul de la Tirgu Mures, in toamna lui 1996, de la festivalul de film unde "Tonel si Vieru" al carui scenariu scris de Florin Stuparu a fost regizat de alt bun prieten, Mugur Vasiliu, a primit Premiul CNC si Premiul Non Fiction.