Anonimul zilelor

lumea noastră, lumea asta

din care te-alege teama

las-o şi pe ea să urce în autobuz

lumea asta care te-acoperă

cu văzul cu auzul cu uitarea

să nu ştie să te iubească

să nu fie altă tristeţe care te-ar obosi

lumea noastră îngenuncheată-n armonia bolii

tânguire obiectivă

ceaţă odihnitoare

las-o în urma cârdurilor de vrăbii

nu se lasă imitate de tine

când se prăbuşesc brusc

rosteşte lumea asta, lumea asta

te aşteaptă-acasă în plecarea ta

dimineaţa-nfrigurată care a fugit cu trenul

armonia vagoanelor

dar aste declaraţii vor fi înlocuite de tăcere

te voi simţi foarte aproape în lumea asta

tot ce-am iubit am înconjurat cu deznădejde şi milă

ce-am iubit a fost tot un înveliş de teamă

şi deasupra dâre de cer

de un albastru nemaipomenit