O mică iluzie
„Cea mai sigură acţiune împotriva morţii este visul de noapte”.
Când am citit/auzit pentru prima dată aceste cuvinte scrise de Nichita Stănescu, mi-au plăcut mult sunetul lor şi „trâmbele de vedenii” care puteau fi zărite dincolo de acestea.
Iar după mulţi ani pot să văd în acest (uni)vers o afirmaţie cât se poate de logică şi… ontologică (fiindcă până la urmă ontologicul ne omoară).
Ca să mă explic, nu spun decât atât: întâlnirile devenite imposibile în realitate, sunt cât se poate de reale în vis.
Visul este singura experienţă accesibilă (pentru mine, cel puţin) prin care se ating lumea de aici şi lumea de dincolo, singura experienţă care mi-i aduce aproape „pipăibili cu mâna” pe cei dragi care i-au trecut pragul.
Visul acesta de noapte, greu de realitate, poate fi povestit în proză, arătând în detaliu cum circulă prin vene, prin ţesuturi, prin oase, cum este primit de toate părţile componente, cum în timpul transfuziei blând-îngrijorată începi conversaţia cu ei, cu aceia pe care nu-i mai poţi atinge decât la graniţa dintre adormire şi intrarea propriu-zisă în somnul cu vise de noapte.
Uneori, când te trezeşti, viaţa îţi pare un coşmar despre care spui, invers, când te reîntorci în somn: Ce bine că nu a fost decât un vis!
Când am citit/auzit pentru prima dată aceste cuvinte scrise de Nichita Stănescu, mi-au plăcut mult sunetul lor şi „trâmbele de vedenii” care puteau fi zărite dincolo de acestea.
Iar după mulţi ani pot să văd în acest (uni)vers o afirmaţie cât se poate de logică şi… ontologică (fiindcă până la urmă ontologicul ne omoară).
Ca să mă explic, nu spun decât atât: întâlnirile devenite imposibile în realitate, sunt cât se poate de reale în vis.
Visul este singura experienţă accesibilă (pentru mine, cel puţin) prin care se ating lumea de aici şi lumea de dincolo, singura experienţă care mi-i aduce aproape „pipăibili cu mâna” pe cei dragi care i-au trecut pragul.
Visul acesta de noapte, greu de realitate, poate fi povestit în proză, arătând în detaliu cum circulă prin vene, prin ţesuturi, prin oase, cum este primit de toate părţile componente, cum în timpul transfuziei blând-îngrijorată începi conversaţia cu ei, cu aceia pe care nu-i mai poţi atinge decât la graniţa dintre adormire şi intrarea propriu-zisă în somnul cu vise de noapte.
Uneori, când te trezeşti, viaţa îţi pare un coşmar despre care spui, invers, când te reîntorci în somn: Ce bine că nu a fost decât un vis!
http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2016-9.html#11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu