„Deci, după cuviinţă, şi Fericitul David l-a asemănat pe cel ce s-a îndeletnicit întru dumnezeieştile cuvinte cu pomii răsădiţi lîngă izvoarele apelor, care au frunzele de-a pururea înfrunzite şi aduc rodul la vreme, pentru că nevoitorii faptei bune vor lua roadele ostenelilor în viaţa ce va fie. Şi, purtînd întru ei totdeauna nădejdea cea bună, ca pe nişte frunze, înverzesc, şi se bucură, şi prin mîngîiere uşurează greutatea ostenelilor”. Amin!
Din Fericitul Theodorit al Kirului, Tîlcuire a celor o sută cincizeci de psalmi ai Prorocului Împărat David, Ediţie îngrijită și note de Florin Stuparu, Editura Sophia, 2018, p.11 (La PSALMUL I al lui David, nescris deasupra la Evrei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu