marți, 30 octombrie 2012

La zi




ÎNCHEIETURI

nu deranjez pe nimeni dar
îmi pare ciudat privitul ăsta de-a valma:
somnul meu are doar un început
şi oboseala legănându-te
ca o insulă pe o mare uscată
se ridică pe vârfuri
şi pe călcâiele-ndrăgostite
mişcarea ei iubindu-mă
ca şi cum aş muri de la-nceput.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu