marți, 26 februarie 2019

Locuințe

De ieri de la ora 10.00 pîn azi-dimenață la 6.00 nu am avut apă caldă și căldură.
De ieri pe la prînz (după cum mi-au spus copiii) pînă azi după ora 14.00 nu am avut cablu (internet+tv).
Probabil din cauza lucrărilor desfășurate la stația de metrou Drumul Taberei 34 care poate că se va da la un moment dat în folosință.
Iar radioul meu micuț nu prindea decît posturi de radio muzicale. Ana s-a apucat să caute un încărcător vechi și a găsit un șah cu piese de sticlă și alte jucării. Am stat de vorbă aproape ca-n vremurile bune.
A fost un bun prilej de a-mi aminti vremuri și stări aproape uitate, pacea mea interioară de atunci.
Am dat de însemnările de mai jos, de cînd Maria avea 3 ani și jumătate aproape, iar Vasi un an și jumătate aproape. Ana avea numai câteva săptămâni, dar încă nu știam despre minunea care crește în mine.
24 februarie 2001
Sfînta Mînăstire „Sfinţii Arhangheli” Petru-Vodă
Luni (poimîine, azi e sîmbătă, mîine se lasă post de Paşti) se împlinesc trei săptămîni de cînd sîntem aici.
Acum locuim într-o cameră lîngă laborator, primele 3 zile am locuit (eu şi copiii) în chilia Părintelui Ioan Şişmanian. (Iar Florin la deal, în „birou”).
Sînt multe de scris despre frumuseţile şi tristeţile acestui loc binecuvîntat de prezenţa Părintelui Iustin. Şi a cuvioşilor călugări şi a vrednicelor măicuţe.
Sfinţii Arhangheli şi Maica Domnului protejează acest loc.
Mirenii de pe aici sînt cumsecade, iar mîncarea, deși mai mult de post, este foarte, foarte bună. Sîntem vecini cu o pictoriţă, Marina, din Basarabia. Sînt multe, multe de scris. Le voi aduna treptat.
Copiii sînt foarte mulţumiţi. Vasi o pomeneşte tot timpul pe Lila (mami Lila). Pe de altă parte, îi place foarte mult să-l ţin în braţe la fereastră şi e înnebunit după mulţii cîini de aici.
Alaltăieri seară am spălat rufe în casa noastră. Acum voi spăla din nou. Florin cu fata sînt acolo să facă focul şi să aducă apă. Eu cu băieţelul, aici. Ne-am întors de la masă, l-am culcat („naane-naane-api-ceai-ceai”), apoi am scuturat, am făcut ordine în cameră şi acum încerc să scriu. Sînt destul de neinspirată.
Sînt indispusă şi fiindcă aseară făcusem un vers pe care l-am uitat (era ceva cu candela-oglindă fără să-i citești lumina, nu mai ţin minte).
Duhovnicul meu, Părintele Chesarie, mi-a dat o carte „Dulce Sfătuire”. Aici, în „Mărturisirea generală” oferită ca model de Arhimandritul Ilie Cleopa, alături de ignorarea dogmelor, învățăturilor și rînduielilor credinței ortodoxe este considerată drept păcat și ignorarea naturii, pe care am putea-o numi „lenea de a privi”. Citez : „Nu am avut dragoste să-l cunosc pe Dumnezeu din frumusețea naturii și din tot ce mă înconjoară. Nu am avut dragoste și rîvnă să-l aflu”. Și cînd mă gîndesc că de atîtea ori și atît de sincer baudelairean natura mi s-a părut urîtă!
Nu ştiu. Acum sunt foarte neinspirată şi totuşi am chef să scriu scrisori şi ilustrate.
*
„Tati, Arina de ce nu are pietre în casă şi noi avem?”. Dar Măriuca își răspunde singură „Aaa, fiindcă noi sîntem din Bucureşti!”.
Copiii sînt mai mult decît cuminţi. Seara şi dimineaţa, cînd mă duc să iau masa în cameră (la prînz mîncăm cu toţii la trapeză), sau cînd am altă treabă pe-afară (scuturat, spălat vase, etc.) mă aşteptă jucîndu-se lîngă scăunelul dintre paturi: el leagănă iepuraşul, iar ea, păpuşa.
De scris scrisori:
* Mami (Lila); *Mama – B
* Cătă; * Anca
Părintele Marin /
Liliana Ursu /
D-na Ştefănescu /
Dorina /
* Mena
* Gabriela
Delia /
Florin şi Graţiela /
Carmen /
* Ileana şi Daniel
Mugur //
Valeriu /
Simina /
Luiza /
Gherbo
Rafael
Feb. 29 sau 1 martie
„Decît ispitele şi izbăvitul de viclean ai poruncit Doamne curăţeşte nevoile” cîntă Măriuca, stînd în genunchi, cu păpuşa în braţe. Iar Vasi, în genunchi și el, lîngă ea, „Alilu-iia – Aliluu-uu-ia!”.
„Dinu”, „Dana”, „body”, „dinti” (arătindu-şi dinţişorii), „no-no-ni-i-no-no-noom” – cuvinte noi de-ale băieţelului scump şi iubit.
Cînd se trezeşte întreabă, ridicînd din umeri: „Tati? ” „Lila? ” „Dinu-Dginu-Dgrgu?”.
5 martie, 2001
Mă îmbrăţişează tandru băieţel. Apoi, fetiţa. Îmi cer să mă joc cu ei. Vasi: „Dinu dorm?” – cuminţel, ridicînd din umeri şi din sprîncene, a întrebare.
Ne jucăm mult împreună.
Copiii îşi curăţă cu conştinciozitate ghetuţele.
Ieri la rugăciunea de dimineață a pronunțat și el: „Maariaa”.
„Aia! Aia!” – arătându-mi geaca în care își dorește să-l îmbrac.
„Bine!” – răspunde după Maria la întrebarea „Ce fac puii mamei?”.
*
Copiii sar într-un picior, apoi aleargă râzând. Și asta compensează toate lipsurile. „Ba-na-na! Ba-na-na!” – fericit că a primit-o și că poate spune acest cuvînt.
„În sfănta-mpărtășire/ În sfînta-mpărtășire/ S-a dus la cer și/ S-a-nălțat” – Măriuca, cu păpușa pe genunchi, rugîndu-se. „Fecioară spune-mi / dacă mi-ai cîntat/ tu suflet bun/ De Tine Fecioară/ Pe Tine Fecioară/ Bucură-te/ Feciorică Bunicică/ Sfînta-Împărtășire/ La Prînz/ Și tu ne-ai miluit”.
*
Astăzi, pe grămada de nisip din colțul casei noastre, citind împreună cu copilașii. Eu despre „o posibilă ontologie”, ei răsfoind ceva din „Idei contemporane” în care aveam niște poze. „Bebe” cum spune Vasi.
14 martie 2001
Eu citesc și copiii dorm. Sînt foarte, foarte drăguți!
Aseară venisem tremurînd din baie (se lăsase frigul, începuse să plouă), m-am așezat în pat și m-am acoperit cu sacul de dormit, dîrdîind. Maria a venit lîngă mine, drăguța, să mă încălzească. Apoi a venit și Vasi, sărind pe paturi. Stătea între noi, zîmbitor. Mă încălzeam cu pisicuții mei. Ei mă mîngîiau pe păr și mă sărutau pe obraz. Apoi „maami” – Maria, privindu-mă cu drag. Vasi mă bate pe umăr cald-prietenos-liniștitor și apoi mă îmbrățișaează.
De dimineață, cînd plîngea Marian, îl liniștea la fel, îmbrățișîndu-l: „Gata, Gata..”.
Apoi, trezit din somn cu noaptea-ncap, îmi cere „Pa! Pa! Pa!” arătîndu-mi geaca lui în cuier. Apoi, „Body-body” – mîngâindu-se pe burtică și unduindu-se tot.
15 martie
Ne-am mutat din nou. De data asta la etaj. Rezistența mea descrește pe zi ce trece.
În schimb, copiilor le place debandada. Fiindcă se bucură pur și simplu de orice!
Astăzi am efectuat mutarea singură, iar ei au stat foarte cuminți și jucăuși pînă cînd am terminat. În cameră.
Să am grijă de copii este într-adevăr singurul lucru cu sens.
16 martie
Astăzi Florin s-a sfătuit cu mine unde să amplasăm WC-ul de afară. M-am simțit onorată și importantă pentru că mi-a cerut părerea 
Ce gălăgie infernală face femeia asta, patroana laboratorului, prin pod!
17 martie
Copilașii în seara asta au stat foarte cuminți la slujba de la 19.00, la Priveghi, mai bine de o jumătate de oră. Acum, înainte de culcare, Măriuca își făcea rugăciunile în patul ei. Și cînd am întors capul spre patul lui Vasi, se ridicase și el, semiadormit, în genunchi, cu pălmițele lipite, moale, luminos, zîmbitor, și se închina: pe umeri, pe față.
Asta se numește bun simț. Știe că trebuie să stea cuviincios la rugăciune.
Azi am stat aproape toată ziua pe-afară.
Și la masă sunt foarte cuminți și zîmbitori.
Toate măicuțele îi iubesc. În primul rînd, blîndele maici Magdalena și Iustina, surori.
Maica Ioana cea tînără ne-a „amenințat” că o să-l fure pe Vasi într-o noapte.
Maica Arghira cea veselă îi pupă și îi ia în brațe tot timpul pe copii.
Măicuțele cîntă îngerește în timpul slujbei și sunt ca niște prințese în portul lor auster și elegant.

vineri, 15 februarie 2019

Să mai postez și eu ceva hazliu :)


LUMINÎND COPACII NU VOR ÎNȚELEGE

Mă recunoaște tristețea și atunci cînd mă joc
oricum m-aș îmbrăca
oricine alta aș fi.
Am crezut că poezia îmi poate locui trupul - și am crezut
că totul este un balet în jurul meu - și am crezut
că eu și prietenii mei
plutim alături de pașii noștri în amintirea Soarelui.
Pot spune că această frumusețe
nu a avut nici-un rost
în bunul mers al lumii.
Și nu pot spune că n-am existat.
Mă recunosc copacii
și nu pot înțelege
foșnetul tristeții din căderea mea.

                 3 octombrie 1988, Craiova



sâmbătă, 9 februarie 2019

Terapie prin lacrimi

Acum o pot spune cu oarecare detașare: Cea mai puternică rugăciune este plânsul.
Și totodată, cea mai trainică deprindere de cultivare a sufletului.
În lacrimi conștientizezi tot ce ai greșit. În plânsul tău se întorc și îți sunt cel mai aproape cu putință cei ce nu mai sunt.
Plânsul ne apropie cel mai mult de minunea Învierii. De care este legată fericirea nu atât pentru cei plecați de-aici, cât pentru cei rămași. Atunci vom ști cu adevărat sa le spunem și să le arătăm celor pe care i-am iubit, că i-am iubit, atunci vom ști să le aducem toată fericirea pe care nu le-am adus-o pe deplin în această viață.
Pentru că atunci nu ne vom chinui să înțelegem criteriile lumii acesteia.

vineri, 8 februarie 2019

PLUTIND PESTE PLIMBARE


testamentul apelor
inutil să-l invoc

desfășor norul
urma mea la piciorele voastre

nu poate fi atinsă
cu puterea, cu așteptarea, cu partea
cu oboseala, cu înfrîngerea, cu nisipurile
nu poate fi atinsă fiindcă nu poate propria-i umbră
nu poate fi înșelată fiindcă este
fiindcă respiră alt cer decît mine

la un pas de mine
ideea acestui pas
vechile locuri dispar nerăbdătoare
în noroiul și parfumul străzilor

pradă norului
trecutul greu
și de trup izbăvit
ultima jumătate de viață s-a-ntunecat
restul tot e colorat

                                                                     ianuarie, 1989



vineri, 1 februarie 2019

Nu mai era imperativul magic lumina

în după-amiaza rece de toamnă
ați lăsat în viață pasărea
după care i-ați ucis cîntecul –
am fixat imaginea în oglinda independentă
și visătoare fiindcă nu mai alegeam
lumina de întuneric
și faptul de-a-mi aprinde o țigară
implica un mult prea mare efort de predestinare
visătoare ca un gîndac de Kafka
am aflat vanitatea de a fi echivocă
și iată, acum mă pot desprinde de tăcerea mea
după care las în urmă metafore fals acordate
o, aceste triste zvonuri circulare
eram totuna cu tăcerea mea
acum sînt cu adevărat singură –
așa cum poate
pasărea aceea din primele rînduri
septembrie, 1989


CASA DE AȘTEPTARE


Călător dispărut în timpul ultimului poem;
Cînd te vei întoarce
de ce n-aș fi eu
de ce n-ar ploua
la primul noiembrie întreb.
Aș merge mai departe
dar mi-am uitat cireșul sălbatic
pe celălalt mal
dar eu nu am scris niciodată pagina următoare.

Călător dispărut în ultimul poem;
la venirea ta
eu sînt mai mică decît mine
cireșul sălbatic
în miezul insulelor l-am uitat
să-i auzim ninsoarea
din pagina trecută pe curat.

Călător dispărut în poem;
cînd pleci fără drum
umbra cireșilor îmbrăcați în ploaie
ne cu prinde într-o pagină lentă.
În fața cafelei acum
te iubesc mai mult
cînd am curaj să cred
că nu te-aș fi iubit
și iluzia me a fost tratată cu foc.

                            22-09-1988