miercuri, 20 mai 2020

Acasă, în Kaufland

Nu, nu e vorba de o filosofie a consumatorului, ci așa cum o spune primul cuvânt din titlu, de o revelație a chiriașului grăbit, de un zvâcnet al filosofiei locuirii. Pentru care nu am avut nerv speculativ în starea de urgență, deși situația era mai mult decât generoasă pentru subiect. Pe scurt, de patru ani, de când m-am restabilit în București, nu am apucat să intru într-un Kaufland. Îmi venea peste mână. Dar astă seară, pentru că nu am avut răbdare să caut intrarea în Auchanul de la AFI, m-am hotărât să fac o plimbare până la Kauflandul pe care-l zăream uneori din troleibuz. Atât mi-a trebuit, pentru a mă teleporta în Craiova. Unde Kauflandul îmi era atât de aproape. Cu câtă emoție am revăzut unele dintre produsele specifice, ca și cum aș fi regăsit peste ani relicve din copilărie. Cât de puțin îmi trebuie uneori pentru a mă simți acasă! Argumentul decisiv - în poza atașată.
O deschidem mâine la prânz, pentru toți cei vii cu nume de împărați. Și în amintirea lui Florin, care ar fi împlinit 59 de ani. Și a mamelor noastre care purtau cu vrednicie numele Elena.


luni, 18 mai 2020

Fiindcă 100 de ani de la nașterea lui Geo Dumitrescu

Cele mai frumoase poezii. 1978



De Geo Dumitrescu







"întîi tu și întîi eu"

... Recitind in memoriam poem cu poem (cu mici pauze) volumul din colecția "Cele mai frumoase poezii" apărut în 1978, ajung și la acest vers care-mi evocă o scenă ușor penibilă pentru mine, care însă acum mi se pare ireală. Prin iunie 1986, după ce conspectasem/copiasem zeci de pagini pe la BCU, BN, BIF, ca să-mi completez bibliografia pe care o consideram obligatorie pentru lucrarea de diplomă, l-am sunat și pe Geo Dumitrescu. Numărul îl aveam de la domnul Claudiu Moldovan, distins critic muzical din Craiova, congener cu poetul. G. D. m-a primit în fabuloasa curte de la Otopeni (ce flori, ce arbori, ce plante înalte, ce alee lungă de la poartă până la casă) și cât am stat în fotolii de răchită (cred) în pridvor, l-am cunoscut și pe nepotul lui, aflat în vizită cu o prietenă, un prieten și animalele de companie. Între timp a venit și poștașul-poștaș (al redacției era deja acolo și a refuzat o chitanță pe motiv că nu face colecție). Bâlbâind eu cam ce intenționam să scriu până în iunie 1987, citând când din Fundoianu, când din Horia Lovinescu, când din Vianu, când din Friedrich, când din Ianoși (coordonatorul lucrării) la un moment dat am fost întreruptă ironic: Măi, dar tu vorbești ca un om mare :)


Mi s-a rupt filmul, dar mi-a trecut totuși prin minte să-l rog pe poet dacă are să-mi dea un sfat. - Mai întâi continuă-ți ideea... întâi tu și întâi eu... Știi cine a scris asta? -... Sună a Nichita Stănescu... - Ei... Multe sună a Nichita Stănescu după ce au sunat mai întâi a Geo Dumitrescu... Oricum, am primit multe cărți, printre care o antologie în Livre de poche, cu prefață de Paul Claudel. Cu coperte albastre. Cu J. A. R. în chip de golan (Fondane). S-au pierdut. Au rămas numai două, dintre care nu am găsit-o acum decât pe aceasta, achiziționată de Geo Dumitrescu probabil de la un anticariat. Bucureștean sau parizian.

duminică, 3 mai 2020

Pentru ziua de azi



Cred întru unul Domn Iisus Hristos pentru că sunt convinsă de adevărul Naşterii Lui minunate, de sfinţenia Botezului şi  a Epifaniei, de adevărul patimilor, al morţii, al Învierii, al Înălţării şi al Coborîrii Mîngîietorului, Duhul Adevărului.
Dar toate acestea sunt cu putinţă şi pentru că uneori îmi imaginez disperarea Apostolilor şi a celor ce L-au iubit încă în viaţă fiind, atunci cînd a fost răstignit; dar mai ales bucuria femeilor mironosiţe atunci cînd au găsit mormîntul gol, cînd Îngerul i-a spus Mariei Magdalena că Acela pe care Îl caută printre morţi a înviat.
Iar aceste intuiţii, aceste „probe experimentale” sau aceste exaltări d’un „coeur simple” mă ajută să înțeleg și de ce femeile L-au slujit cu dragoste şi nu s-au îndoit nici o clipă de dumnezeirea Lui, că întoarcerea la adevăr şi dragostea lor au fost fără rest, că ele L-au însoţit pe drumul calvarului şi I-au vegheat moartea, că ele au avut curajul de a merge la mormânt cu aromate pentru a-I unge trupul; că lor, Mironosiţelor, li S-a arătat înviat, iar ele au crezut cu bucurie în Învierea Lui.

sâmbătă, 2 mai 2020

În această privință



*
el aducea mereu
argumentul zdrobitor al realității
și baletul devenea marș
peste imaginile incolore
micșorați în fotografie
constrânși să zâmbim
pentru că altfel
ar fi fost mai greu pentru toți
dar afară stătea să plouă
și numai gândul la ploaie
mă chema
la fereastră
și vederile voastre largi
și dogmatismul vostru
și lumea voastră
căreia-i spuneți
lumea noastră
și cearta certă și sistemele voastre
și ascetismul și desfrâul vostru
medaliile pe piepturile voastre largi
promiteți, priviți, analizați, rețineți
meditați
și așa se sfârși
cu mitul corcodușului în gri

*
zile subțiri
zile de veghe
câțiva pomi în așteptare de un ceas și ceva
i-aș acoperi
să nu-i plouă
și ce s-ar mai putea întâmpla
vanitatea de a fi mic și neînsemnat
nu e timp
și nici nevoie
de lacrimi
*
mă gândesc că ar putea fi
un tren neutru
de fapt
nici nu mai există un tren personal
care să ne transporte
pe lumea asta
de fapt încă din secolul trecut
puteam vorbi
despre neutralitate
cum ar fi neutralitatea arborilor
plantați în spațiul fostului C.C. al P.C.R.
nu sunt frumoși copacii aceștia
spuneai
dar este o amintire disperată
ieșeam împreună de la Blow-Up
nu sunt frumoși
pentru că acceptă să trăiască aici

vineri, 1 mai 2020

REȚETE DE ÎMBOLNĂVIRE

*
adormite prin parcuri
zilele au lumină și fără noi
adică ce războaie s-au peterecut
adică am mimat istoria
în timp ce ne îngrozeam
de cuvintele văzute
infirmiera noastră sora noastră de caritate
memoria
*
ți-ai fi putut permite
mai devreme sau mai târziu
toate idealurile (Hello! Hello!)
dar tu ai vrut un ideal care să-ți supraviețuiască
și să se îndrepte spre tine
pentru a te atinge
și răul metafizic te-a ferit de răul social
*
valurile nopții m-au adus prea devreme
la mal
și nu mi-am dat seama că sunt nefericită
iată-mă reabilitând metafora
în plin neopozitivism și hiperrealism
într-o noapte de mai cu totul alta decât a mea
*
îmi amintesc fiecare gest
și fiecare gest își aduce aminte
aș dori să refac o tehnică
sau o stare de spirit
din toate înfrângerile
totuși e mai mult decât necesar
să disperăm cu noblețe
*
și-mi mai amintesc cercuri
desene și pași
căsuța grădinarului
și ploaia
în acest cerc mic
în care iubirea cotinuă
de una singură
*
ah, parcă aș fi zis
dacă m-aș fi întors
dintr-o călătorie lungă
ah, sînt murdară de praf
ca mobila dintr-o casă părăsită
ah, exista un lac în poemul acela
și exista timp
ah, casele făceau schimb de pereți

luni, 17 februarie 2020

Casnic-eroice

Mulțumirea unei mame care a strâns masa și a spălat și vasele mi se pare comparabilă cu aceea a unui soldat care a câștigat o luptă (chiar dacă nu încă întreaga bătălie). Pentru că și pregătirea unei mese presupune tactică, strategie, dârzenie 🙂 începând cu lista de cumpărături și până la sfârșit.

* Gestul frumos al lui Marian Mirescu mi-a reamintit că trebuie să mai intru şi pe-aici

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10219484947107542&set=a.10202526079346447&type=3&theater