miercuri, 31 decembrie 2014

„Găzduirea mea în locuința Dvs. (…)”

„ (…) Prin taina botezului, Domnul mi-a șters păcatele, m-a dezintegrat și m-a reintegrat ca pe o făptură nouă, mi-a redat încrederea în mine și m-a onorat cu încrederea Sa. Pe plan istoric și al condiției vieților individuale ați realizat o lucrare analogă; printr-un act de caldă, apropiată și deplină prietenie îmi dați convingerea că un trecut de care nu am a mă lăuda a fost anulat, uitat, răscumpărat, înnoit.
Într-o scrisoare a Dvs. ați binevoit a folosi cuvintele «cu veche prietenie». Găzduirea mea în locuința Dvs. dovedește în fapt absoluta sinceritate a cuvintelor acestora. Ba, le și amplifică, le energizează, le consfințește. A locui la Dvs. e pentru mine o purificare, o catharsis, acea lovitură de spadă pe umăr care semnifică înnobilarea și implică încrederea, mărinimia, bunătatea (…)” – Nicu Steinhardt către Mircea Eliade, 3 noiembrie 1979
(…) «Dumnezeu al dragostei, Ție îți sunt dator a mulțumi pentru dulcele simțământ al dragostei și ocrotirii de care mă bucur»(…)- Nicu Steinhardt către Mircea Eliade, Dec. 27th 1979
„(…) E oare nevoie să vă spun cât de fericit mă simt aici, cât de puțin îmi vine a crede că totul e adevărat, cât de îmbietor e cartierul Montmartre, cât de nespus de recunoscător vă sunt, duduii Christinel și Dvs?
O superbă piesă de Claude Rich la [Théâtre de l’]Oeuvre: Un habit pour l’hiver. Se cuvine să o vedeți neapărat!
Întru mulți și fericiți ani! De la mine nenumărate mulțumiri, de la Dumnezeu, sănătate, răsplată, ocrotire, har.
Ever gratefully yours, (…)- Nicu Steinhardt către Mircea Eliade, [Paris] 31.XII. 1979

Din volumul Postlegomena la felix culpa. Mircea Eliade, evreii şi antisemitismul, Volumul I, Culegere de texte de Liviu Bordaş, Ediţie îngrijită de Mihaela Gligor şi Liviu Bordaş, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012, pp.105-106; 108-109.

Ceva mă face să simt nevoia de a le mulțumi acum, la sfârșit de an, tuturor celor ce m-au găzduit în sufletele, în cărțile și în locuințele lor și fără de chirie și inestimabil și în toate anotimpurile.

Mulți ani trăiască!


vineri, 12 decembrie 2014

Un semn că Florin este viu

Tîlcuirea Epistolelor către Tesaloniceni, Timotei, Tit și Filimon de Sfîntul Teofilact al Bulgariei

Clic pentru prima pagina

Sfîntul Teofilact al Bulgariei
Tîlcuirea Epistolelor către Tesaloniceni, Timotei, Tit și Filimon

Ediție îngrijită de Florin Stuparu

Apariție: 2014


Ediția de față reproduce traducerea Mitropolitului Veniamin Costache din 1904

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­țelegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viața. Cînd omul îşi într-armează sufletul cu cu­vîn­tul lui Dum­nezeu, el se umple de acea înțe­lep­­­ciune care-l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citi­rea să se facă în singurătate şi toată luarea-aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scrip­­turi, din care să primească într-însul acea căl­du­ră care porneşte izvorul la­crimilor, căci acestea încăl­zesc pe om în întregime şi-l umplu de daruri du­hovniceşti care-i învio­rează min­tea şi inima mai mult decît orice cuvinte. 

Format: 17x24 cm; 360 p. cartonată

ISBN: 978-973-136-440-7

Mihaelei Voicu şi Editurii Sophia - toată gratitudinea mea statornică!

luni, 1 decembrie 2014

marți, 25 noiembrie 2014

Drepturi sufletești

la fel de inutile
ca plânsul public:
am zărit poștărița
care-i aducea pensia mamei
și nu întârzia niciodată:
te rog nu pleca
fiindcă am să îmbătrânesc
și-am să mă urâţesc
mai stai cu mine
măcar până duminică noaptea

să le pot zâmbi nuntaşilor
te rog nu pleca:
și pozam la un târg de carte
sau de joi



joi, 6 noiembrie 2014

Pe 13 Septembrie am scris în gând

mă tem 
că sufletul mi-a rămas prins
în aripile unei case
ce nu se mai poate ridica
de la pământ.

Peste câteva ore pe aleea din Vasile Alecsandri perpendiculară pe F9 paralelă cu F8 cu o casă-vagon cu arbori de casă scuturaţi peste gard:

Florile de măr. Inconfundabilele flori de măr
din curtea Gorilei.

Ar fi imoral să scriu poezie

dintre toţi bărbaţii
numai tata le-a iubit pe femeile cu mulţi copii
le ruga să-i ceară ajutorul
şi-i ducea la doctor ştergându-i la nas cu batiste brodate de mama
femeile în rochii de stambă erau sărmane şi grase
mama le-mpletea sarafane din buclé de la sârbi
dimineaţa la ora cinci cocea cozonacii în zale
apoi striga la copii să nu mai calce
pe furnicile şi melcii ieşiţi la plimbare
Mieunica şi Elu torceau între omoplaţii ei
Zozo, Negruţa şi Lessie dădeau din codiţă pe lângă aragaz
tata meşterea autobuze şi camioane din plexiglass
din arnici colorat croşeta păpuşi Anca
din monede cu chipuri regale Cătă le cumpăra cercei şi brăţări
eu fac naveta săptămânal şi-mi ţin degetele în urechi
la cinci dimineaţa n-aş da like nici unei nocturne
ar fi imoral să scriu poezie.

duminică, 12 octombrie 2014

Mitomanii de toamnă

aveam un sirop de pătlagină rămas de la mama
îl comandasem special ca ea să distileze gustul copilăriei ocrotite
dar când Monica îi ducea linguriţa la gură
întorcea capul şi strângea cât putea buzele albăstrite
doamna Lilly,-l refuză, nu ştiu ce să mă mai fac
cu migrenele ei mă-ntâlnesc mai mult de opt ore pe zi
și când sticla o iau de capac zice să-l beau eu să-mi tratez amnezii
pe aleea dormitorului parental aproape pustie
nu era expirat şi–l păstram de parc-ar fi fost
o soluţie dintr-o mie
nu mă înduram să-l arunc așa, dintr-o dată
deci cu pneumonie fost-am binecuvântată


vineri, 26 septembrie 2014

Iubește-mă, mamă

și ai grijă cum calci la noapte prin bucătărie
fiindcă numai din perspectiva mea se complică
tot ceea ce pentru alţii e simplu
minunatul sos alb pentru tăieţei şi blândele, uitatele idei
ziduri verzi se retrăgeau într-un paradis
când am spart un set de pahare
și milă mi-a fost de sertarele deodată goale
ai grijă mai ales în preajma ferestrei,
căci ciob la ciob trage
și-apoi plimbă-te liniștită
căutându-mi oglinda
fiindcă eu, după cât am putut
am măturat și te-am ascultat:
i-am iubit pe toți cei care-au avut nevoie de mine
și-am așternut această ordine pe niște coli albe, veline
dar poate-un ciob albastru s-a ferit din cale
și-atunci, nu știu de ce
te-am rugat
Iubește-mă ca atunci când n-am luat
de prima dată la facultate
ca atunci când m-am născut nedorită ca fată
ca atunci când îți vorbeam numai despre himere
ca acum când vorbesc numai despre mine
ca și cum nici n-aș exista cu adevărat
iar degetele astea umflate
și toată carnea care-a luat-o razna
nu-mi mai spun nici măcar
noapte bună.


marți, 23 septembrie 2014

Eu atât voiam să le spun

se uitau siderați la mine când le predicam
teoria legăturilor interzise
ca la un marţian ca la un cimpanzeu
ca la o parvenită etic
eu doar atât voiam să le spun
că dragostea poate fi mortală
dar ei știau asta cu mult mai bine
că vremea asta înnorată
îmi dezvelește creierii
mai ales pe la 8 dimineaţa
prin intersecţie
ei simt că am un pic de timp liber
că e singurul moment
când se pot aşeza fără să apese
că plantele sunt veșnice și eu întârzii la nesfârșit
când nunta abia încape în cer şi în zilele noastre

eu atât voiam să le spun

luni, 22 septembrie 2014

Oricât

mi-ai cere să fiu realistă
să spun ceva cu cap şi coadă
mai simplu
ca să-nţeleagă toată lumea
adorm la-ntâmplare
din vârful degetelor
și urc până la inima ta
*
oricât ai încerca
e la fel de dincolo
cel mai frumos tablou îl pictezi
prin domesticire
sub pălăria oraşului
*
oricât aș plânge
fluturele furtunii
și-al războiului
numai dragostea mă-mpiedică să plec
*
oricâte alunecări ale creierului
şi surpări de imagini
eroziuni ale părţilor componente
o fericire sumbră pluteşte în ele:
superba-mbolnăvire
trezindu-te la viață.



luni, 1 septembrie 2014

Citește-mi dacă se lasă întunericul

și flutură peste ape
oricum m-aș îmbrăca
oricine alta aș fi.
Am crezut că poezia mă poate lecui
când e noapte pe lumea asta
și-am scris ceva despre ploaie
aici, în dreptul ferestrei
fără nici-o legătură
cu ziua de ieri.
Am trecut apoi de zeci de ori peste pod
ca și cum nici nu ar fi trebuit
să aibă vreun rost
și urmele au început să se șteargă.
Citește-mi dacă se lasă întunericul
atât spre nord
cât și spre cer
ajută-mă să închei cu bine
această dimineață inversă.

miercuri, 27 august 2014

Uz și abuz

«Dire “tu te souviendras”, c’est aussi dire “tu n’oublieras pas”. Il se pourrait même que le devoir de mémoire constitue à la fois le comble du bon usage et celui de l’abus dans l’exercice de la mémoire (...)
Comment est-il possible de dire “tu te souviendras”, donc tu déclineras au futur cette mémoire qui se donne comme la gardienne du passé? Plus gravement: comment peut-il être permis de dire “tu dois te souvenir”, donc tu dois décliner la mémoire au mode impératif, alors qu’elle revient au souvenir de pouvoir surgir à la façon d’une évocation spontanée, donc d’une pathos, dit le De memoria d’Aristote? Comment ce mouvement prospectif de l’esprit tourné vers le souvenir à la façon d’une tâche à accomplir s’articule-t-il sur les deux dispositions laissées comme en suspans, celle du travail de mémoire et celle du travail de deuil, prises tour à tour séparément et en couple?». (Paul Ricoeur, La mémoire, l’histoire, l’oublie, Paris, Éditions du Seuil, 2000, p. 106).

sâmbătă, 23 august 2014

Fotografii grăbite din vara trecută













şi
l’album du congrès 2013 en ligne : http://www.flickr.com/photos/98778586@N02/

în pauzele căruia am dat câte o fugă prin locurile fortografiate mai sus (prea cunoscute pentru a le nominaliza), dar şi în alte locuri în care m-au lăsat bateriile

luni, 18 august 2014

SARAMURĂ URECHI DE SOMON FĂRĂ STRICARE SAU DIN GREŞELI SE-NVAŢĂ

În timp ce urechile (patru la număr) aşteaptă să se decongeleze într-un vas cu apă, decojiţi o roşie românească enormă de grădină şi trei megaroşii greceşti bine copate, cărnoase, zemoase şi scoateţi seminţele din doi ardei foarte graşi şi doi ardei Kapia foarte lungi. Toate acestea mărunţite răsurnaţi-le într-o oală cu apă clocotită şi lăsaţi-le apoi să fiarbă la foc mic, după ce aţi presărat sare, în timp ce într-o tigaie cu ulei de măsline căliţi bucăţile portocalii-rozalii de peşte. Şi tot în acest timp, cu viteză maximă curăţaţi două căpăţâni mari de usturoi şi zdrobiţi căţeii, iar pe o altă porţiune a mesei tocaţi mărunt mici legături de leuştean, mărar, pătrunjel, busuioc şi cimbru. După ce fiertura a dat de mai multe ori în clocot, adăugaţi verdeaţa tocată şi lasaţi-o la fiert preţ de un minut. Adăugaţi usturoiul şi lăsaţi-l să dea un clocot, apoi închideţi focul.

Cel mai important este să răciţi rapid toată această fiertură într-un vas mai mare cu apă rece pe care o tot împrospătaţi şi să depozitaţi saramura astfel răcită în frigider. Altfel, în lipsa unor instrumente pentru selectarea câtorva bacterii (în timp ce saramura susură şi fermentează la numai câteva ore după preparare) în vederea creării unor anticorpi de luptă împotriva alterării acestui tip de mâncare – vor fi fost zadarnice toate tăieturile, înţepăturile, zgârieturile, petele, mirosurile menajere din palme şi tot aburul.