luni, 30 octombrie 2017

Waiting for the Dawn

"That which characterizes us as human and defines us vis-à-vis other orders of nature and God is the instinct for transcendence, tha craving to be freed from oneself and to pass over into the other, the urgent need to break the iron of idividuality. Dream, the safety valve of this thirst for transcendence, as well as art, magic, dance, and love and mysticism – these all testify from various angles to the fundamental and fated instinct of human nature for emergences from oneself and fusion with the other, for a flight from limited solitariness and a bounding toward perfect freedom in the freedom of the other.
It seems to me that art is nothing other than a magical transcendence of the object, its projection into another dimension, its liberation through magical realization and creativity. This dimension is difficult to specify, but the intuition of it provokes what is called an aesthetic thrill, which is really nothing but a magical joy at the victorious bursting of the iron band." Mircea Eliade, ”Literature and Fantasy”, în Waiting for the Dawn: Mircea Eliade in Perspective, David Carrasco and Jane Marie Law editors, University Press of Colorado, 1991, p. 62.

marți, 24 octombrie 2017

Parcă n-am ști că poezia adevărată este pentru învinși

dar e normal când te ridici din pat să fii ameţit
schimbarea orizontal-vertical ţine o eternitate
în evoluţia speciilor
și asta dintr-o dată te face să privești totul
cu dragoste și recunoaștinţă
adevărul este că excelez în emoţii prelungite
până în faza terminală
mai precis
excelam
chiar dacă mi-era somn cu toată fiinţa
iar în casa voastră
timpul trecea altfel
creștea de la o cameră la alta
de la bucătărie spre hol
mă opream să descriu lumina aceea
și tot a fost uitată
chiar dacă astfel
azvârleam o săgeată lentă
fără să o fixez în vreun plan
ci o deduceam eu
fiindcă
atât de mult mi-a fost dat să cunosc
prin dragostea voastră

luni, 23 octombrie 2017

Poeme în Luceafărul de dimineață

Aici, la pagina 11 am şi eu câteva poeme. Mulţumesc, Horia Gârbea!

http://www.luceafarul-de-dimineata.eu/pdf/revista_LUCEAFARUL_DE_DIMINEATA_nr_5_2017.pdf


sâmbătă, 21 octombrie 2017

Cum ar fi

să-ţi faci un volum cu
Poeme alese
din volumele inedite
5 la număr
Anii’78
Dintr-un caiet de făcut avioane
Unde este trecut numele
Citeşte-mi dacă se lasă întunericul
Batista parfumată
am înţeles ce înseamnă ironia
de câte ori
spunând ce gândeam
despre adevărul unui lucru
nu eram luată în serios
să nu-mi spuneţi că asta înseamnă
autocenzură sau autoexigenţă
selecţie critică „la sânge” J
poţi să fii pregătit pentru publicare
de la prima compunere din clasa a-IVa
despre o moarte fictivă plimbată din mână-n mână
de toţi învăţătorii şi profesorii din cancelarie
şi poţi rămâne nepregătit
chiar dacă ai casa captuşită
cu manuscrise
dar asta nu înseamnă că
poezia începe şi se sfârşeşte
cu noţiunea meschină a unei scriitoare confesive
pentru care copacul în ploaie
ales de ochiul fulgerător al îndrăgostitului
nu mai înseamnă aproape nimic
pentru care numai trisţetea ei şi a celor ca ea
contează în echilibrul liric al lumii
poezia nu începe şi nu se sfârşeşte
cu joaca râzgâiată a copiilor
cărora le place sa distrugă jucăriile
pentru că nu-şi pot imagina şi nu pot simţi
frumuseţea
nici cu lipsa de discernământ
a unui critic
pentru care aleşii poeziei
nu sunt prea departe de aleşii neamului
nici cu impostura sfătoasa a celui care alege teologia
din dorinţa de a exercita putere asupra celorlalţi
sau se crede filotheu din ură faţă de oameni
poezia nu începe şi nu se sfârşeşte
cu discursul activiştilor pentru o nouă dezordine mondială
dar nici nici cu activiştii din trecut
care continuă să se înfioare bucolic şi libidinos
când vine vorba de femei şi vin
poezia rămâne aici
unde ţii
bucăţica de aur
din viaţa ta
chiar dacă te-ai dat cândva
pe mâna maniaco-depresivilor
poezia este a celor care vin din urmă
cu delicateţea vieţii pierdute
iar când lumea se va sfârşi

poezia nu va fi acolo