Ceea
ce mintea mea refuză încă să înţeleagă este cum pot să înverzească şi să se
ofilească la fel ca acum 30-20 de ani frunzele pomilor din jurul Facultăţii de
Drept şi Filozofie – crude, intense, aprinse,
coapte, aurii, vişinii, de culoarea cojii de nucă şi a moaştelor tuturor
sfinţilor – când tu nu le mai poţi vedea împreună cu mine.
Şi
uite cântecelul pe care inima mea îl cânta şi îl trimitea mai departe încă din calasa a X-a.
http://www.youtube.com/watch?v=rp3Xy2q6TBI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu