ascultam o incantaţie
despre transcendentalism şi nominalism
mă gândeam că noi doi stăm acum unul în altul
absorbiţi în acelaşi nume
pe urmă
am trecut pe la tine şi pe la bunicul Sabin
şi cărţile tale în CV-ul meu
în acelaşi buzunar ceasul meu şi ceasul tău în noiembrie
2013
ca în decembrie 1992 când ai plecat pentru prima dată
ca în februarie 1987
când nu ştiam cine este destinatarul:
asculţi un cântec la fereastra mea
dorm şi eu cu norii pe deasupra
căci undeva viscoleşte lumina
iar aerul rece stă gata să-mi vorbească
tot ce te rog
este să nu mă mai întorci
din visul meu către tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu