luni, 22 septembrie 2014

Oricât

mi-ai cere să fiu realistă
să spun ceva cu cap şi coadă
mai simplu
ca să-nţeleagă toată lumea
adorm la-ntâmplare
din vârful degetelor
și urc până la inima ta
*
oricât ai încerca
e la fel de dincolo
cel mai frumos tablou îl pictezi
prin domesticire
sub pălăria oraşului
*
oricât aș plânge
fluturele furtunii
și-al războiului
numai dragostea mă-mpiedică să plec
*
oricâte alunecări ale creierului
şi surpări de imagini
eroziuni ale părţilor componente
o fericire sumbră pluteşte în ele:
superba-mbolnăvire
trezindu-te la viață.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu