*
el aducea mereu
argumentul zdrobitor al realității
și baletul devenea marș
peste imaginile incolore
micșorați în fotografie
constrânși să zâmbim
pentru că altfel
ar fi fost mai greu pentru toți
dar afară stătea să plouă
și numai gândul la ploaie
mă chema
la fereastră
și vederile voastre largi
și dogmatismul vostru
și lumea voastră
căreia-i spuneți
lumea noastră
și cearta certă și sistemele voastre
și ascetismul și desfrâul vostru
medaliile pe piepturile voastre largi
promiteți, priviți, analizați, rețineți
meditați
și așa se sfârși
cu mitul corcodușului în gri
*
zile subțiri
zile de veghe
câțiva pomi în așteptare de un ceas și ceva
i-aș acoperi
să nu-i plouă
și ce s-ar mai putea întâmpla
vanitatea de a fi mic și neînsemnat
nu e timp
și nici nevoie
de lacrimi
*
mă gândesc că ar putea fi
un tren neutru
de fapt
nici nu mai există un tren personal
care să ne transporte
pe lumea asta
de fapt încă din secolul trecut
puteam vorbi
despre neutralitate
cum ar fi neutralitatea arborilor
plantați în spațiul fostului C.C. al P.C.R.
nu sunt frumoși copacii aceștia
spuneai
dar este o amintire disperată
ieșeam împreună de la Blow-Up
nu sunt frumoși
pentru că acceptă să trăiască aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu