Joia trecută la Balcic

Mulțumesc Bogdana, mulțumescNina

Cum m-a convins Tsanko Lavrenov, la Sofia, să vizitez Plovdivul

Acum o săptămână, mai precis vineri seara, părăseam Sofia după cinci zile în care m-am bucurat, împreună cu colega mea Henrieta Anişoara Şerban de ospitalitatea  prof. DSc Nina Dimitrova, directoarea Institutului pentru Studiul Societăților al Academiei Bulgare de Științe și a Prof.Asoc. DSc Bogdana Todorova, director de proiect (cu o temă vizând democratizarea și identitatea religioasă în Bulgaria și România).

Dincolo de ritualul academic al întâlnirilor de lucru, rămân „vizitele de documentare” din care am înțeles încă o dată cât de puțin știm despre ceea ce se află în vecinătatea noastră: Biblioteca Națională din Sofia, Biserica Alexander Nevski, Muzeul Național de Istorie, Galeriile Naționale, Basilica Sfânta Sofia, Statuia Țarului Rus Alexandru al II-lea, considerat eliberatorul Bulgariei, Președinția, Parlamentul; amfiteatrul din Serdica antică; centrul vechi, în care se regăsesc biserici ortodoxe (inclusiv Biserica Ortodoxă Română, cu hramul „Sfânta Treime”, în care colegele noastre au avut delicatețea de a ne conduce), Biserica Catolică, Sinagoga și Moscheea; Biserica cu hramul Sfântul Nicolae și Sfântul Pantelimon; Teatrul Național  „Ivan Vazov”; Piața veche a orașului; Muzeul de Arheologie din Sofia și Expoziția de Artă dedicată în principal pictorului bulgar Tsanko Lavrenov. Tablourile lui m-au convins să vizitez Plovdivul, al doilea oraș ca mărime din Bulgaria, un loc geometric al istorie bulgare în care se întretaie urme păstrate perfect ale civilizațiilor tracă, greacă, romană, macedoneană, bulgară, otomană, din nou bulgară. Am vizitat Târgul de carte în drumul spre centrul vechi și am fost copleșite de frumusețea orașului (cu aspect arhitectural italienesc și oriental deopotrivă) și de adevărul istoric pe care îl păstrează. În Amfiteatrul din Centrul Vechi, rămas de-a lungul veacurilor aproape intact (pe lângă acela din care numai o parte a rezistat istoriei) nu știam încotro să alerg mai întâi de fericire că am ajuns în acel spațiu. Ne-au plăcut mult Galeria de Icoane „Sfântul Dumitru” (aici, când au aflat că suntem din România, doamna de la pangarul bisericii, cât și curatorul expoziției și-au manifestat o prietenească bucurie), Biserica Rusă, străzile orașului fiind ele însele un muzeu în aer liber.

           Vineri dimineața am continuat cercetarea de teren la Mânăstirea Rila (ale cărei origini datează din secolul al IX-lea, când a poposit pentru prima dată acolo Sfântul Ioan de Rila, la care în evul mediu se închinau și musulmanii), situată pe înălțimi muntoaase, un reper identitar deopotrivă istoric, moral și educativ al Bulgariei, un loc de pelerinaj pentru credincioșii și turiștii din lumea întreagă.

            Pentru că sunt un chiriaș grăbit și pățit, nu pot să închei fără un cuvânt de mulțumire pentru găzduirea excepțională la Hotelul Academiei Bulgare de Științe și să nu mărturisesc ce frumos este drumul spre Sofia pe ruta Calafat-Vidin: munți, păduri, verde senin ‒ din mașina condusă rapid și profesionist de Claudiu Șerban, soțul Anișoarei. Le mulțumesc și lor și tuturor celor care au făcut posibil acest schimb interacademic.

http://www.programata.bg/img/gallery/gallery_35170.jpg

Fotografii grăbite din vara trecută

şi

l’album du congrès 2013 en ligne : http://www.flickr.com/photos/98778586@N02/

în pauzele căruia am dat câte o fugă prin locurile fortografiate mai sus (prea cunoscute pentru a le nominaliza), dar şi în alte locuri în care m-au lăsat bateriile

SARAMURĂ URECHI DE SOMON FĂRĂ STRICARE SAU DIN GREŞELI SE-NVAŢĂ

În timp ce urechile (patru la număr) aşteaptă să se decongeleze într-un vas cu apă, decojiţi o roşie românească enormă de grădină şi trei megaroşii greceşti bine copate, cărnoase, zemoase şi scoateţi seminţele din doi ardei foarte graşi şi doi ardei Kapia foarte lungi. Toate acestea mărunţite răsurnaţi-le într-o oală cu apă clocotită şi lăsaţi-le apoi să fiarbă la foc mic, după ce aţi presărat sare, în timp ce într-o tigaie cu ulei de măsline căliţi bucăţile portocalii-rozalii de peşte. Şi tot în acest timp, cu viteză maximă curăţaţi două căpăţâni mari de usturoi şi zdrobiţi căţeii, iar pe o altă porţiune a mesei tocaţi mărunt mici legături de leuştean, mărar, pătrunjel, busuioc şi cimbru. După ce fiertura a dat de mai multe ori în clocot, adăugaţi verdeaţa tocată şi lasaţi-o la fiert preţ de un minut. Adăugaţi usturoiul şi lăsaţi-l să dea un clocot, apoi închideţi focul.

Cel mai important este să răciţi rapid toată această fiertură într-un vas mai mare cu apă rece pe care o tot împrospătaţi şi să depozitaţi saramura astfel răcită în frigider. Altfel, în lipsa unor instrumente pentru selectarea câtorva bacterii (în timp ce saramura susură şi fermentează la numai câteva ore după preparare) în vederea creării unor anticorpi de luptă împotriva alterării acestui tip de mâncare – vor fi fost zadarnice toate tăieturile, înţepăturile, zgârieturile, petele, mirosurile menajere din palme şi tot aburul.

O poză frumoasă de-aseară, de la ziua Ilenuţei

Nu pierdeţi ultimele reduceri!

Măcar voi, dragi cititori virtuali!

http://www.hotel-fortuna.ro/?wysija-page=1&controller=email&action=view&email_id=187&wysijap=subscriptions

Un răspuns din vara trecută.

Marea Neagră-Albastră-Verde-Auriu

cam asta e ideea

https://www.youtube.com/watch?v=DRSHCMVg9lY

şi alta şi mai azuriu atemporală în alb-negru, negru-alb

https://www.youtube.com/watch?v=uWUf3_H5_xE

Pescăruşi de septembrie la Eforie Nord

Fotografii de Ana şi Lorena

Gara de Nord pentru noi doi în vara lui 2008

Şi ca o dovadă în plus că Florin este cu noi, în timp ce ataşam fotografia luată de Maria şi scăpată ca prin minune într-un telefon pe care l-am găsit la doi ani după ce îl crezusem pierdut, a apărut, fără să fi ştiut de ea, ca un semn din altă lume şi poza asta

exect ca o epifanie

"Melodii moroşeneşti"

Asta mi-a dat căutarea pe YouTube cu key wordurile "În detaşamentul nostru nu e nici-un suflet trist".
Nu mai ştiu titlul cântecelului pionieresc, ştiu în schimb că nu îl cântam de 23 august (am prins totuşi vremuri în care şcoala nu îşi permitea să ne cheme din vacanţă pentru defilări obligatorii; uneori, se duceau câţiva voluntari). În schimb, începând cu '75 (anul primului montaj literar artistic cu temă politică), îl cântam la festivităţile de 1 mai ş.a.:

În detaşamentul nostru nu e nici-un suflet trist
Fiindcă inimile noastre ştiu un cântec optimist:
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Rio-Rio-Ra
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!

Noi sîntem mereu în frunte şi la muncă şi la joc
Supărarea şi tristeţea nu le-am cunoscut deloc:
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Rio-Rio-Ra
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!

Sîntem micii Prometei ce ne-am înălţat la zei
Şi am luat focul nestins pentru omul neînvins:
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Rio-Rio-Ra
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!

Şi de-aici nu mai ţin minte şi e foarte bine-aşa

Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!

Debut comparativ

Într-o latură a catedralei Iisus Mântuitorul la Moscova, în 2003

Cu Gabi Tănăsescu în apropierea bisericii Vasili Blajenâi

Gabriela:) în Piaţa Roşie

Cu Gabi Toma Tănăsescu şi Bogdan Mihai Popescu în aceeaşi zonă

În metroul moscovit

Cu Gabi Toma şi Iuri Gagarin

La Kiev, în drum spre Lavra Pecerska, acum un deceniu

Fotografii de Diana Popescu, căreia îi mulţumesc.