marți, 30 octombrie 2012

La zi




ÎNCHEIETURI

nu deranjez pe nimeni dar
îmi pare ciudat privitul ăsta de-a valma:
somnul meu are doar un început
şi oboseala legănându-te
ca o insulă pe o mare uscată
se ridică pe vârfuri
şi pe călcâiele-ndrăgostite
mişcarea ei iubindu-mă
ca şi cum aş muri de la-nceput.

luni, 29 octombrie 2012

Puţină artă culinară

La trei zile după ce l-am preparat într-un vas de lut bine mutat dintr-un loc de odihnă în altul, ghiveciul meu de minicrizanteme asortate încă mai poate fi mâncat din priviri.





La fel, salata aceasta care-a împlinit astăzi două săptămâni şi trei zile iar eu mutând-o într-un alt vas i-am scurtat şi codiţele.



sâmbătă, 27 octombrie 2012

SINAXAR


În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.
Acesta fiind tânăr şi foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; şi alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, a căzut la picioarele lui şi a zis: „Robul lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie: roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos”. Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”. Deci mergand la locul de luptă, privindu-l Maximian, a zis: „Dumnezeului lui Dimitrie ajută-mi” şi apucându-se cu acel grozav ucigaş Lie, şi lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, l-a omorât. Iar împăratul s-a tulburat la suflet şi îndată a poruncit de a omorât pe Sfântul Dimitrie cu suliţele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; şi pe Sfântul Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.
Tot în această zi, Sfintele Muceniţe Capitolina şi Erotiiada.
Tot în această zi, cel dintre sfinţi Părintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, soţia Pilat.

Tot în această zi, se prăznuieşte în România, Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.
Acest cuvios Părinte a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecatoare, a ieşit din satul acela şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabi şi s-a făcut călugăr la o mânăstire ce era înăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea! încât şi de harul facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşsirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu..........................................................................................................................................
Iar în anii 1769 şi 1774 fiind război între împărăţia Rusiei şi între Poarta Otomană şi cuprinzând muscalii amândoua ţările acestea şi trecând generalul Petru Salticov Dunărea, şi dând război Rusciucului, a călcat şi satul Basarabi, unde se aflau moaştele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creştin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lângă general, a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiasca ţării ca răsplata pentru prăzile şi jafurile care au pătimit din pricina războiului şi să o mângâie cu acest dar al sfintelor moaşte; şi plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primindu-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi pătimirea sfântului; că nu numai războiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşătoare a contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către sfântul pentru ale cărui rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.




vineri, 26 octombrie 2012

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfîntului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni.

DINTRU ALE LUI METAFRAST

...................................................................................................................................................................
Şi pe episcopul afrorilor (pe care îi socotesc elinii mutaţi din Fenicia), care fiind robit de către barbari l-a izbăvit, arătându-i-se sfântul şi şi slobozindu-l din legăturile ce avea împrejur, l-a îndreptat până la Tesalonic. Iar dacă s-a dus episcopul în Africa, a zidit o biserică Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se încă să-i facă şi un chivot şi un amvon, iar sfântul neîntârziind, ci arătându-se episcopului în vis, i-a zis: "Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore câte îţi trebuie, şi din acelea să iei pentru acea trebuinţă"; deci vorbind episcopul cu corăbierul şi neizbutind, i s-a arătat iarăşi sfântul şi i-a zis : "Că la vârful corăbiei zăceau marmorele", spunându-le tot anume cum şi în ce formă erau şi cum că le cumpărase pe numele fratelui său şi împreună-mucenicului Victor, şi cum că acela i le-a dăruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a împlinit trebuinţa şi să spună aievea corăbierului în acest chip, că aşa îl va pleca şi le va lua, precum a şi fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea şi moartea ce era, înconjurând pe la limanuri şi arătându-se corăbierilor, le-a poruncit să pornească cu corăbiile cu bucate acolo degrab, arătându-se atunci şi aievea, de-l vedeau corăbierii cu ochii şi mergea sfântul departe înaintea corăbiilor, umblând pe mare.
..................................................................................................................................................................

duminică, 21 octombrie 2012

Scrisoare pentru cine vrea să audă


Poate că viaţa trăită împreună
ne-a pregătit şi pentru moarte
viaţa noastră aproape cumplită
din ultimii ani
cuvintele tale frământate direct din pământul nou
al Apocalipsei
dospeau pentru marţi, 2 august 2011
şi nu înţeleg dacă nu e încă război
cum ajunge străin
cine vrea înflorirea
Ştii, ”words don’t come easy”
ca să-ţi spun că am văzut şi eu
cum se rotea rândunelul
pe 4 august prin faţa Sfântului Ştefan
cum ne mângâia el de vii şi adormiţi
noi nu am mai apucat să devenim
tineri căsătoriţi răsfăţaţi de părinţi
dar prietenii noştri ne-au spus
cele mai frumoase poveşti
noi ne petreceam unul pe altul
până la capătul nopţilor
şi apoi alergam la fereastră
printre autobuze, arbori, antene sau blocuri
să ne facem bezele
într-un târziu ne-am făcut singuri şi nunta
să respirăm împreună
aerul învierii
dar eu tot nu-nţeleg cum au ajuns
munţii tăi frumoşi, văile tale vrăjite
un Bărăgan Jilav
dar eu vă rog frumos cât îmi mai suportaţi
plânsurile
faceţi tot posibilul
să-l înviaţi pe Florin
de ziua nunţii şi a morţii noastre.




vineri, 19 octombrie 2012

Petru Vodă în septembrie









Îţi mulţumesc, Găbiţa, pentru episoadele pe care le-ai intitulat tu atît de frumos "Poze de fetiţe în munţi" şi "Fetiţele la mănăstire".

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Fireşte că m-am gîndit la "19 trandafiri"

Azi dimineaţă cînd mi-a ieşit în cale o femeie care vindea aceste buchete de flori cum nu mai văzusem de acum fix 16 ani cînd le-am ales împreună cu Florin fiindcă se potriveau hainelor mele şi stării noastre, cu toate că după frunzuliţe şi după miros sunt un fel de crizanteme, iar după formă sunt un fel de năsturaşi.