Numai de tine
însuţi
Nu te poţi apăra
când
Te hrăneşti cu
lumină
Şi fiindcă nu e
în vis
Mergem alături
unul de altul
Şi îţi pot vedea
arderea interioară
Când încerci să
te îndepărtezi
Grăbesc pasul şi
Te zăresc pe
banca de lângă Biserica Elefterie
Sau în cabina
telefonică de pe Dacia
Unde ne-am sărutat
prima dată
În tot acest timp
În umbrarul
dintre blocurile
Străjuite de
arbori seculari
Numai de tine însuţi nu te poţi apăra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu