SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.

Acesta fiind tânăr şi foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; şi alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, a căzut la picioarele lui şi a zis: „Robul lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie: roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos”. Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”. Deci mergand la locul de luptă, privindu-l Maximian, a zis: „Dumnezeului lui Dimitrie ajută-mi” şi apucându-se cu acel grozav ucigaş Lie, şi lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, l-a omorât. Iar împăratul s-a tulburat la suflet şi îndată a poruncit de a omorât pe Sfântul Dimitrie cu suliţele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; şi pe Sfântul Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.

Tot în această zi, Sfintele Muceniţe Capitolina şi Erotiiada.

Tot în această zi, cel dintre sfinţi Părintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, soţia Pilat.

Tot în această zi, se prăznuieşte în România, Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.

Acest cuvios Părinte a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecatoare, a ieşit din satul acela şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabi şi s-a făcut călugăr la o mânăstire ce era înăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea! încât şi de harul facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşsirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu..........................................................................................................................................

Iar în anii 1769 şi 1774 fiind război între împărăţia Rusiei şi între Poarta Otomană şi cuprinzând muscalii amândoua ţările acestea şi trecând generalul Petru Salticov Dunărea, şi dând război Rusciucului, a călcat şi satul Basarabi, unde se aflau moaştele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creştin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lângă general, a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiasca ţării ca răsplata pentru prăzile şi jafurile care au pătimit din pricina războiului şi să o mângâie cu acest dar al sfintelor moaşte; şi plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primindu-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi pătimirea sfântului; că nu numai războiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşătoare a contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către sfântul pentru ale cărui rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.